șters

Felicitări pentru acest poem ca o ploaie caldă, ca o metaforă vie... Scuze pentru faza cu regulamentul...

Dragă Valeriu, ai scris un text foarte bun. Sunt prea obosit pentru un comentariu detaliat, dar am ținut să te felicit! Te știu de f mult timp și chiar am vorbit despre tine cu regretatul Valeriu Cușner, în casa acestuia. Pe vremea aceea era vorba de arlechinul... Baftă!

Apreciez foarte mult răspunsul lui Claudiu Toșa și îi mulțumesc. Cred că a putut să vadă că am făcut câțiva pași înspre cititori, în sensul că am eliminat biografia stufoasă, iar textele mele nu au fost însoțite, în descriere, de premiile pe care le-au obținut, de revistele în care au apărut, de cronicile care le susțin. Le-am postat ca de la om la om. Probabil că în comentarii am mai sărit calul și am pus problema greșit, iar defectele pe care le am ies cel mai bine la suprafață când sunt nervos. Îmi cer scuze în acest sens. Poate că forțez un pic recunoașterea mea, iar asta e posibil să vină și din lucrurile prin care trec. Simt că trece timpul foarte repede, că viața însăși trece repede, iar durerile mă chinuie zi de zi și mi-e greu să mă comport mereu exemplar. Da, știu, n-ar trebui să fie ca o scuză aceste lucruri pe care le simt și prin care trec, dar asta este situația. Probabil că mai este un aspect. M-am obișnuit cu o lume mai liniștită pe Facebook, care nu este deranjată de premiile mele, dar acolo eu sunt cel care e gazda, iar de venit vine cine nu este deranjat. Pe Agonia eu sunt oaspetele. Da, e corect. Trebuie abordată altfel problema. În linii mari, apreciez foarte mult comentariul lui Claudiu, și mai ales tonul liniștit, neprovocator, prin care a spus ce a avut de spus. Faptul că nu mă dorește plecat, îmi dă de gândit. Credeam tocmai contrariul și nu aș fi vrut ca prezența mea să stârnească repulsie.

În ceea ce-l privește pe Dragoș, am spus deja că îl iert pt derapajele verbale, iar scuzele, evident, sunt acceptate și binevenite. Cred, totuși, că a perceput greșit intențiile mele cu privire la acest atelier literar. Îmi era dor de tot ce a însemnat Agonia în trecut, practic fiind o parte din viața mea la care mă puteam întoarce. Am vrut să repar ceva și să ajut cu ceva. Am revenit cu nivelul zero, fiindcă am fost penalizat în urma retragerii masive de texte din trecut. În momentul în care am comunicat că vreau să mă întorc, am primit direct 100, ceea ce m-a bucurat. Un gest frumos, plin de prietenie. Am fost rugat să-mi dau părerea despre noul site, mi-am dat-o. Radu și Liviu au fost f calzi și cooperativi. Am început să postez și să-mi recuprez textele. A apărut confuzia aceea nedorită, pamfletul și tot ce a degenerat din ea. Am încercat să repar cu Dragoș pe privat, nu am primit răspuns. Am încercat să înțeleg de ce are acele ieșiri și poate că am făcut presupuneri greșite. Am simțit totuși că vrea să se impună ca o autoritate pe site, iar asta m-a deranjat. Niciun critic nu îmi este autoritar, toți îmi vorbesc cu respect. Unii chiar cu admirație, chiar dacă ei au niște studii pe care eu nu le am. Nu am venit, totuși, să caut admirația lui Dragoș, dar nici să fiu calul lui de bătaie. Nu sunt subalternul lui, sunt un om liber. Am venit să mă bucur de acei oameni care apreciază ceea ce le ofer. Și cred că ajunge tot ce am spus. Sunt obosit. Nedormit. Herniile mă omoară. Am nevoie de liniște și pace. Dragoș accceptă să îmi fac de cap, îi mulțumesc. Nu îmi voi face de cap. Mă gândesc doar cu ce postare aș putea să bucur niște oameni frumoși. Și atât.

Mă bucur că s-a ajuns la un consens. Să fie pace și bucurie!

Plec. Și te iert pentru injuriile aduse, amenințarea cu bătaia și toate ironiile tale. Să fii sănătos și fericit, alături de acești oameni.

La final, le mulțumesc lui Radu și Liviu pentru ajutorul acordat, cât și cititorilor care mi-au apreciat textele. Textele mele vor rămâne pe Agonia, ca o amintire. Viața trece, poemele rămân. Numai de bine tuturor!

Dragoș, oricare ar fi nivelul tău literar (există critici de mai multe categorii), eu nu te fac fraier, pentru că nu-mi permit să recurg la un asemenea limbaj. Nu te voi înjura și nu te voi amenința cu bătaia. Aseară mă tot chemai să vin să comentez un poem, apoi mă făceai laș că nu vin, că nu sunt capabil să înțeleg etc. Eu nu am nicio obligație față de tine și față de nineni, comentez unde simt eu că trebuie să comentez. Tu nu faci teste cu mine pt. ca eu nu sunt la vreun examen pe aici, iar tu nu esti profesorul siteului, cel care taia si spânzura. Sunt un om liber, care comenteaza unde doreste si unde ii place. Nu te voi jigni, nu ti le voi intoarce, nu voi raspunde provocarilor la batai fizice sau de alta natura. Te rog sa te calmezi, sa analizezi totul cu atentie si sa observi ce vreau eu: sa ne evitam, pentru binele site-ului.

Eu mi-am cerut scuze ție și m-am cerut scuze și lui Dragoș în scrisoarea deschisă. Lui i-am cerut și în privat. Tu se pare că ai uitat. Aici am propus soluția evitării reciproce, între mine și Dragoș plus Toșa, pentru binele site-ului. Mai clar de atât nu mă pot exprima. Dacă ei nu pot să mă evite și mă doresc plecat, le voi respecta dorința. Simplu. Aștept.

Îi rog să mă lase în pace.

Iar dacă ei consideră că nu pot face asta, voind mereu lupte, bătăi, conflicte, atunci plec eu.

Nu vreau să activez într-un mediu tensionat, în care 2 useri să sară mereu pe mine, ba chiar unul să-și dorească lupte fizice. Refuz orice conflict fizic sau de altă natură.

De când am intrat în USR, am fost atacat de mai mulți membri ai acestui site, de parca as avea nu stiu ce boala. Bai fraților, eu sunt unul dintre membrii USR-ului care s-a certat cu conducerea ei, pentru injurii aduse la adresa membrilor (cazul Garbea), eu sunt unul care a criticat vehement in reviste felul in care se desfășoară concursurile la filiale sau felul in care se publică unii autori in reviste. Eu nu sunt nici trimisul lor, nici sluga lor, nici soldatul lor. Eu nici macar nu l-am votat pe Manolescu, din contra, am criticat f dur felul in care scriitorul Corneliu Leu a fost eliminat din cursa pt presedintia USR, pentru neplata cotizației. Asa ca, nu mai aruncati in capul meu toate porcăriile care nu ma reprezinta. Va mulțumesc!

dar nu am zis în discuția de ieri că plec definitiv, ci că iau o pauză, pentru liniștirea apelor. Astăzi situația era mai calmă și am venit cu o soluție înspre binele site-ului. Iar cu Ilie chiar că nu am nimic. L-am descoperit în poemele mele recuperate din 2005 și a avut foarte multe comentarii de bun simț, drept pentru care i-am mulțumit. Și chiar i-am și cerut scuze despre derapajul meu cu referirile la meserii. Și cred că am mai cerut scuze și altora, iar alții și-au cerut și ei scuze. Ionuț G a fost un domn. Ideea este repet, nu vreau conflicte și nu mai vreau să am de-a face cu Dragoș și Toșa în niciun fel. Am înțeles că nu am valoare pentru ei, că textele mele nu le plac, așa că nu îi rog să mă lase în pace, să mă bucur de interacțiunea cu alți utilizatori. Eu nu caut conflicte, nu vreau funcții, nu vreau nivel. Nu știu despre ce răzbunare vorbește Dragoș, departe de mine orice gând răzbunător. Am șters și postarea despre el, și pamfletele, ca să calmez orice animozitate. Și sunt în stare să trec peste orice jignire care mi s-a adus în trecut, fără să solicit scuze. Vreau să fiu lăsat în pace, să mă bucur și eu când cineva îmi apreciază un poem, în loc să mi se amintească mereu cât de slab scriitor sunt, cât de neînsemnate sunt realizările mele etc etc. De aceea solicit ca Dragoș și Toșa să ma evite, iar eu îi voi evita pe ei. Repet, când Leo mi-a cerut să-l evit, așa am făcut și lucrurile s-au calmat. Discuția dintre mine și Dragoș a pornit de la o confuzie, s-a accentuat de la un pamflet, dar Dragoș mărturisește că de fapt el are altceva cu mine, că el a fost tras la răspundere și a pierdut mult din cauza faptului că m-a lăudat unora. Însă ce vină am eu în această poveste??? Nu sunt eu vinovat că cariera lui Dragoș a luat-o pe un alt făgaș. Sunt alegerile lui. El a vrut să scrie despre mine, el a fost impresionat de versurile mele, el m-a lăudat unora cu care n-ar fi trebuit să interacționeze. Ce vină am eu în această poveste?? Dragoș spune că vrea lupte cu mine. Fizice sau de altă natură... Alo, aici am ajuns, să ne batem cu pumnii??? Eu nu vreau să mă bat cu Dragoș deloc, eu vreau să mă lase în pace, să mă uite, să mă ignore. E valabil și pt Toșa. Vreau liniște și pace. Atât.

Când am revenit pe site, mi s-a oferit nivelul 100 (fără ca eu să cer un nivel mare - ma multumeam si cu 50) pentru a-mi putea corecta textele recuperate. Atât Radu, cât și Liviu, pot confirma că nu am cerut niciodată un nivel mare și nu m-a interesat niciodata vreo funcție pe site. Ceea ce am spus vis-a-zis de acel nivel 120 si acele criterii literare este o parere personala, inspre binele site-ului, si nu inspre folosul meu. Nu ma intereseaza functiile si nivelele. Tot spre binele site-ului am respectat doleanta lui Leo Ancuta si l-am evitat, asa cum a cerut. Mai bine sa ne evitam reciproc decat sa mentinem o stare conflictuala. Acelasi lucru ar fi binevenit daca s-ar intampla si intre mine si tine plus Toșa. Am inteles care este parerea voastra despre textele mele, despre activitatea mea literara, nu mai este nevoie sa repetati acest lucru sub textele altora sau sub textele mele. Tosa, in 20 de ani de cand este pe site, nu mi-a apreciat nicun text, iar eu nu vreau sa-l conving pe el si nici pe tine, despre cum scriu eu, ce valoare au textele mele etc. Sincer sa fiu, nu ma intereseaza parerile voastre, eu am postat aici pentru acei cititori care rezoneaza cu textele mele. Si am descoperit, prin aprecierea textelor mele, ca exista cativa oameni carora le plac textele mele. Si sunt multumit cu atat. Tot pentru binele site-ului si pentru linistea comunitatii, v-am evitat, nu v-am raspuns la comentarii, pt ca nu-m plac conflictele si nu vreau sa le intretin. Ma si inraiesc, iar cand sunt rau, reactionez f dur. O latura de-a mea cu care nu ma mandresc si vreau sa o controlez. Asadar, intrebarea mea metafizica este: daca voi continua sa postez aici, veti avea bunul simt sa ma evitati si sa ignorati textele mele, astfel incat sa fie liniste si armonie pe site? Eu vreau sa postez pt cititorii mei si daca comentez, o voi face constructiv, calm, fara provocari de niciun fel, acolo unde voi gasi texte interesante. Voi ma lasati pe mine in pace, eu va las pe voi in pace, si cu asta basta. Sunteti capabili de asa ceva? Astept un raspuns ferm si barbatesc din partea voastra, a ta si a lui Tosa. Daca nu puteti, afla ca eu pot trai foarte bine si fara Agonia, chiar daca m-am format pe acest atelier, chiar daca mi-am facut multi prieteni pe aici si am amintiri foarte frumoase. Daca raspunsul vostru este fermn si ne vom evita de acum inainte, voi reveni dupa o scurta pauza. Daca nu, Adios.

Îmi cer scuze pentru toate comentariile care nu au legătură cu textul dv.,fie ca sunt ale mele, fie ca sunt ale altora. Am zis ca nu le mai răspund celor care nu exista si asa va ramane. Pot sa-si aducă toți avocatii din oficiu, toți cocalarii de București, toate găinile injectate cu hirmoni din propria ograda, toate rudele lui Fanel si Scarface, chiar nu ma intereseaza. Eu știu un lucru. Un mare critic nu se plange ca o muiere si nu este îngropat de nimeni. Fiindca e mare. E țara plina de reviste mari, poate publica peste tot, poate fi chiar si platit pt asta. Eu, un rugbyst, am publicat cronici in Luceafărul, Miscarea literară, Discobolul, Acolada etc etc. Da o faca si el si sa lase naiba vaicarelile muieresti! Si cu asta am terminat. Voi lua o pauza mai lunga si voi citi cateva zeci de carti, e mai sanatos, mai benefic. O zi faina!

Când cineva vine și spune că doar părerile lui sunt bune, că doar el trebuie ascultat, pe baza unei hârtii și nu pe baza unei activități literare consistente care să-i aducă recunoașterea în rândul unei bresle de scriitori sau de critici inportanți, e semn că acel cineva se crede stăpân pe tarla,iar ceilalți trebuie să se comporte ca niște supuși. Supușii îi vor lua partea pentru că le plac laudele sale, steluțele sale, ignorând alte păreri care pot fi contrare. Trăim în democrație, site-ul asta e o comunitate si nu tarlaua unuia care le spune celorlalți ca doar părerile lui conteaza, fiindcă el are diploma, iar altii nu. Acest individ, ca sa vedeti cat pret pune pe ceea ce scrie, s-a dezis de o cronica, la indemnul unor detractori, doar pentru a obtine o functie importantă pe un atelier literar (nu e vorba de Agonia). Ori, un critic adevărat, un mare critic, isi asuma si isi sustine propriile afirmații forever, fara sa se vanda ca o iuda, fara sa denigreze si sa ia la misto autorul pe care l-a recenzat. Oamenii ăștia, care isi schimba parerea dupa cum bate vântul, nu pot fi numiti critici literari, ci zarzavagii. Despre reciprocități, in cei 21 de ani de cand urmaresc Agonia, au existat zeci de cazuri. Acestea exista si astazi, chiar daca dv va considerati si piate ca si sunteti integra. Se dau stelute pentru a se manipula autorii, pt a fi convertiți la grupuri, si mai putin pt valoarea certa a textelor. Probabil ca greseala mea este ca ma agit ptea tare, in loc sa aceept lucrurile asa cum sunt. Pana la urma, timpul cerne titul, iar textele valoroase rezista, indiferent de caracterul si comportamentul scriitorilor. Baudelaire, Apollinaire, Macedonski, au avut caractere foarte dificile, dar au rămas în istorie. Daca maine se inchide Agonia, cati de aici credeți ca vor mai exista ca scriitori?

În loc de sinți

Pentru a da naturalețe

Stefi, Stefi, dacă iti dau o bomboană de asta galbenă, promiti ca te joci doar cu mine? Din păcate, Stefi, eu nu am bomboane, asa ca nu ne jucam. Poezia înseamnă afectivitate si limbaj concentrat. Expresii precum "in sensul ca" "mai curand", "așa că" nu au ce cauta in text. Sunt specifice prozei. Au caracter descriptiv. Textul abundă de expresii atent construite, se vede de la o poștă. Dar lipsește fiorul liric. În limbaj tehnic, este vorba de prețiozități. Dacă textul era de factură suprarealistă, era altă poveste, dar aici este vorba de durere, inimă sânge. În privința gerunziilor, nu există o regulă care impune nefolosirea lor în poezie. Și nu există o autoritate în acest sens. TS Eliot tradus in română la Humanitas e plin de gerunzii pe final de vers. Atata doar, ca e bine sa jonglezi cu mai multe timpuri, pentru a nu da naturalețe versului. E ca in vorbirea normala, vorbesti la prezent, imperfect, din când in cand strecori si un gerunziu, acolo unde se cere natural sa il strecori. E mai usor sa zici: mergand, mi-am dat seama ca... decât... In timp ce mergeam sau pe masura ce inaintam. Cred ca fiecare creator este dator sa citeasca măcar cateva mii de cărți de poezie, pentru a descoperi ce fel de limbaj foloseste fiecare poet. Naum era obsedat, de exemplu, de imperfect, si nimeni nu i-a reprosat acest lucru. Conteaza rezultatul final, armonia cuvintelor si emoția transmisa cititorului. Textul de fața, din pacate, nu transmite. Chiar daca se vrea a avea câteva expresii inteligente. Pai tu, autorule, daca te doare sau dacă ești indragostit, ceri cuiva parerea pentru cuvintele care iti ies firesc din gura? Nu mai construi poezia, așteaptă sa curga ea natural din tine, in momentul de maxima intensitate, cand nu o mai poti stavili. Si tine cont de spusele lui Rilke catre tânărul student. Sa fii sincer cu tine cand scrii si sa scrii numai daca sinti ca nu poti trai fără asta. Iesi, asadar, din lecturile agonice, citeste mii de carti, apoi fa diferența.

Autorul alege într-un final cu ce rămâne. Succes pe mai departe cu textele tale!

ai fi făcut

Erată: Ungaretti. Mă omoară scrisul ăsta mic pe telefon.

Poate că trebuia să fac referire șl la spațiul acela restrâns de care vorbești tu în poem, cât și de nevroze, făcând o paralelă mai tangențială cu lumea în care trăiești. În acest caz, parcă te văd stând ca un soldat în tranșee, meditând sub clar de lună, scriind poeme despre condiția existențială, despre Isonzo, despre războiul tău cu lumea, cu inefabilul.. Stilul tău e diferit față de cel al lui Ungaretii, dar spațiul restrâns este același... Putem vorbi și de consubstanțialitate evident.

Stimată doamnă Iulia Elize, am făcut o promisiune și mi-o voi respecta. Niște persoane de pe acest site nu mai există, deci nu mai are rost să vorbesc cu cei care nu există. E pentru binele site-ului. Contribuția mea pe text a fost substanțială. Am acordat mare atenție acestui text, fără să fiu superficial. Consider că textul trebuia mai întâi corectat, îndreptat (avea lacune tehnice), și după aceea înstelat. Tendința unor înstelători de pe Agonia este să aprecieze cu ochii închiși textele altor înstelători, fără să mai țină cont de remedierea textelor, de caracterul constructiv al comentariilor. INTERESUL, în acest caz, este evident, și nu are legătură DECÂT cu primirea înapoi a steluțelor care se acordă. Ori, asta duce la scăderea calitativă a site-ului. Când un steluțar acordă steluțe cu nemiluita, doar pentru a-și face o reputație bună pe site și a beneficia de reciprocitate, este un mare semn de alarmă. Cei care primesc steluțe nu realizează, fiind entuziasmați de apreciere, dar este în defavoarea textelor lor. De asta i-am propus lui Radu să dispară înstelarea între cei cu nivel 120. De asta i-am propus să se țină cont de anumite criterii literare când se scordă nivelul 120 sau mai mare, chiar dacă nu convine unora de pe site. Acum, depinde de Radu ce dorește. Mi-e nu mi-e teamă să vorbesc despre abilitățile literare ale unor scriitori, dacă sunt superficiali dpdv al analizei sau nu. E dreptul meu să critic o activitate literară. Însă nu mă voi coborî la nivelul unora care fac atacuri la persoană, direct sau de sub protecția clonelor. Știu că tot ce spun deranjează, știu că unii se tem să piardă controlul pe care îl dețin asupra site-ului, dar eu văd mai departe decât aceste tendințe și interese. Ar fi bine ca Agonia să funcționeze ca o rampă corectă de lansare a celor mai talentați autori către lumea literară. Ori, asta nu se întâmplă, fiindcă textele supraevaluate pe Agonia nu trec de filtrul unor critici importanți și nici măcar de cel al redacțiilor unor reviste. Și cu asta am pus PUNCT.