șters

dar nu am zis în discuția de ieri că plec definitiv, ci că iau o pauză, pentru liniștirea apelor. Astăzi situația era mai calmă și am venit cu o soluție înspre binele site-ului. Iar cu Ilie chiar că nu am nimic. L-am descoperit în poemele mele recuperate din 2005 și a avut foarte multe comentarii de bun simț, drept pentru care i-am mulțumit. Și chiar i-am și cerut scuze despre derapajul meu cu referirile la meserii. Și cred că am mai cerut scuze și altora, iar alții și-au cerut și ei scuze. Ionuț G a fost un domn. Ideea este repet, nu vreau conflicte și nu mai vreau să am de-a face cu Dragoș și Toșa în niciun fel. Am înțeles că nu am valoare pentru ei, că textele mele nu le plac, așa că nu îi rog să mă lase în pace, să mă bucur de interacțiunea cu alți utilizatori. Eu nu caut conflicte, nu vreau funcții, nu vreau nivel. Nu știu despre ce răzbunare vorbește Dragoș, departe de mine orice gând răzbunător. Am șters și postarea despre el, și pamfletele, ca să calmez orice animozitate. Și sunt în stare să trec peste orice jignire care mi s-a adus în trecut, fără să solicit scuze. Vreau să fiu lăsat în pace, să mă bucur și eu când cineva îmi apreciază un poem, în loc să mi se amintească mereu cât de slab scriitor sunt, cât de neînsemnate sunt realizările mele etc etc. De aceea solicit ca Dragoș și Toșa să ma evite, iar eu îi voi evita pe ei. Repet, când Leo mi-a cerut să-l evit, așa am făcut și lucrurile s-au calmat. Discuția dintre mine și Dragoș a pornit de la o confuzie, s-a accentuat de la un pamflet, dar Dragoș mărturisește că de fapt el are altceva cu mine, că el a fost tras la răspundere și a pierdut mult din cauza faptului că m-a lăudat unora. Însă ce vină am eu în această poveste??? Nu sunt eu vinovat că cariera lui Dragoș a luat-o pe un alt făgaș. Sunt alegerile lui. El a vrut să scrie despre mine, el a fost impresionat de versurile mele, el m-a lăudat unora cu care n-ar fi trebuit să interacționeze. Ce vină am eu în această poveste?? Dragoș spune că vrea lupte cu mine. Fizice sau de altă natură... Alo, aici am ajuns, să ne batem cu pumnii??? Eu nu vreau să mă bat cu Dragoș deloc, eu vreau să mă lase în pace, să mă uite, să mă ignore. E valabil și pt Toșa. Vreau liniște și pace. Atât.

Când am revenit pe site, mi s-a oferit nivelul 100 (fără ca eu să cer un nivel mare - ma multumeam si cu 50) pentru a-mi putea corecta textele recuperate. Atât Radu, cât și Liviu, pot confirma că nu am cerut niciodată un nivel mare și nu m-a interesat niciodata vreo funcție pe site. Ceea ce am spus vis-a-zis de acel nivel 120 si acele criterii literare este o parere personala, inspre binele site-ului, si nu inspre folosul meu. Nu ma intereseaza functiile si nivelele. Tot spre binele site-ului am respectat doleanta lui Leo Ancuta si l-am evitat, asa cum a cerut. Mai bine sa ne evitam reciproc decat sa mentinem o stare conflictuala. Acelasi lucru ar fi binevenit daca s-ar intampla si intre mine si tine plus Toșa. Am inteles care este parerea voastra despre textele mele, despre activitatea mea literara, nu mai este nevoie sa repetati acest lucru sub textele altora sau sub textele mele. Tosa, in 20 de ani de cand este pe site, nu mi-a apreciat nicun text, iar eu nu vreau sa-l conving pe el si nici pe tine, despre cum scriu eu, ce valoare au textele mele etc. Sincer sa fiu, nu ma intereseaza parerile voastre, eu am postat aici pentru acei cititori care rezoneaza cu textele mele. Si am descoperit, prin aprecierea textelor mele, ca exista cativa oameni carora le plac textele mele. Si sunt multumit cu atat. Tot pentru binele site-ului si pentru linistea comunitatii, v-am evitat, nu v-am raspuns la comentarii, pt ca nu-m plac conflictele si nu vreau sa le intretin. Ma si inraiesc, iar cand sunt rau, reactionez f dur. O latura de-a mea cu care nu ma mandresc si vreau sa o controlez. Asadar, intrebarea mea metafizica este: daca voi continua sa postez aici, veti avea bunul simt sa ma evitati si sa ignorati textele mele, astfel incat sa fie liniste si armonie pe site? Eu vreau sa postez pt cititorii mei si daca comentez, o voi face constructiv, calm, fara provocari de niciun fel, acolo unde voi gasi texte interesante. Voi ma lasati pe mine in pace, eu va las pe voi in pace, si cu asta basta. Sunteti capabili de asa ceva? Astept un raspuns ferm si barbatesc din partea voastra, a ta si a lui Tosa. Daca nu puteti, afla ca eu pot trai foarte bine si fara Agonia, chiar daca m-am format pe acest atelier, chiar daca mi-am facut multi prieteni pe aici si am amintiri foarte frumoase. Daca raspunsul vostru este fermn si ne vom evita de acum inainte, voi reveni dupa o scurta pauza. Daca nu, Adios.

Îmi cer scuze pentru toate comentariile care nu au legătură cu textul dv.,fie ca sunt ale mele, fie ca sunt ale altora. Am zis ca nu le mai răspund celor care nu exista si asa va ramane. Pot sa-si aducă toți avocatii din oficiu, toți cocalarii de București, toate găinile injectate cu hirmoni din propria ograda, toate rudele lui Fanel si Scarface, chiar nu ma intereseaza. Eu știu un lucru. Un mare critic nu se plange ca o muiere si nu este îngropat de nimeni. Fiindca e mare. E țara plina de reviste mari, poate publica peste tot, poate fi chiar si platit pt asta. Eu, un rugbyst, am publicat cronici in Luceafărul, Miscarea literară, Discobolul, Acolada etc etc. Da o faca si el si sa lase naiba vaicarelile muieresti! Si cu asta am terminat. Voi lua o pauza mai lunga si voi citi cateva zeci de carti, e mai sanatos, mai benefic. O zi faina!

Când cineva vine și spune că doar părerile lui sunt bune, că doar el trebuie ascultat, pe baza unei hârtii și nu pe baza unei activități literare consistente care să-i aducă recunoașterea în rândul unei bresle de scriitori sau de critici inportanți, e semn că acel cineva se crede stăpân pe tarla,iar ceilalți trebuie să se comporte ca niște supuși. Supușii îi vor lua partea pentru că le plac laudele sale, steluțele sale, ignorând alte păreri care pot fi contrare. Trăim în democrație, site-ul asta e o comunitate si nu tarlaua unuia care le spune celorlalți ca doar părerile lui conteaza, fiindcă el are diploma, iar altii nu. Acest individ, ca sa vedeti cat pret pune pe ceea ce scrie, s-a dezis de o cronica, la indemnul unor detractori, doar pentru a obtine o functie importantă pe un atelier literar (nu e vorba de Agonia). Ori, un critic adevărat, un mare critic, isi asuma si isi sustine propriile afirmații forever, fara sa se vanda ca o iuda, fara sa denigreze si sa ia la misto autorul pe care l-a recenzat. Oamenii ăștia, care isi schimba parerea dupa cum bate vântul, nu pot fi numiti critici literari, ci zarzavagii. Despre reciprocități, in cei 21 de ani de cand urmaresc Agonia, au existat zeci de cazuri. Acestea exista si astazi, chiar daca dv va considerati si piate ca si sunteti integra. Se dau stelute pentru a se manipula autorii, pt a fi convertiți la grupuri, si mai putin pt valoarea certa a textelor. Probabil ca greseala mea este ca ma agit ptea tare, in loc sa aceept lucrurile asa cum sunt. Pana la urma, timpul cerne titul, iar textele valoroase rezista, indiferent de caracterul si comportamentul scriitorilor. Baudelaire, Apollinaire, Macedonski, au avut caractere foarte dificile, dar au rămas în istorie. Daca maine se inchide Agonia, cati de aici credeți ca vor mai exista ca scriitori?

În loc de sinți

Pentru a da naturalețe

Stefi, Stefi, dacă iti dau o bomboană de asta galbenă, promiti ca te joci doar cu mine? Din păcate, Stefi, eu nu am bomboane, asa ca nu ne jucam. Poezia înseamnă afectivitate si limbaj concentrat. Expresii precum "in sensul ca" "mai curand", "așa că" nu au ce cauta in text. Sunt specifice prozei. Au caracter descriptiv. Textul abundă de expresii atent construite, se vede de la o poștă. Dar lipsește fiorul liric. În limbaj tehnic, este vorba de prețiozități. Dacă textul era de factură suprarealistă, era altă poveste, dar aici este vorba de durere, inimă sânge. În privința gerunziilor, nu există o regulă care impune nefolosirea lor în poezie. Și nu există o autoritate în acest sens. TS Eliot tradus in română la Humanitas e plin de gerunzii pe final de vers. Atata doar, ca e bine sa jonglezi cu mai multe timpuri, pentru a nu da naturalețe versului. E ca in vorbirea normala, vorbesti la prezent, imperfect, din când in cand strecori si un gerunziu, acolo unde se cere natural sa il strecori. E mai usor sa zici: mergand, mi-am dat seama ca... decât... In timp ce mergeam sau pe masura ce inaintam. Cred ca fiecare creator este dator sa citeasca măcar cateva mii de cărți de poezie, pentru a descoperi ce fel de limbaj foloseste fiecare poet. Naum era obsedat, de exemplu, de imperfect, si nimeni nu i-a reprosat acest lucru. Conteaza rezultatul final, armonia cuvintelor si emoția transmisa cititorului. Textul de fața, din pacate, nu transmite. Chiar daca se vrea a avea câteva expresii inteligente. Pai tu, autorule, daca te doare sau dacă ești indragostit, ceri cuiva parerea pentru cuvintele care iti ies firesc din gura? Nu mai construi poezia, așteaptă sa curga ea natural din tine, in momentul de maxima intensitate, cand nu o mai poti stavili. Si tine cont de spusele lui Rilke catre tânărul student. Sa fii sincer cu tine cand scrii si sa scrii numai daca sinti ca nu poti trai fără asta. Iesi, asadar, din lecturile agonice, citeste mii de carti, apoi fa diferența.

Autorul alege într-un final cu ce rămâne. Succes pe mai departe cu textele tale!

ai fi făcut

Erată: Ungaretti. Mă omoară scrisul ăsta mic pe telefon.

Poate că trebuia să fac referire șl la spațiul acela restrâns de care vorbești tu în poem, cât și de nevroze, făcând o paralelă mai tangențială cu lumea în care trăiești. În acest caz, parcă te văd stând ca un soldat în tranșee, meditând sub clar de lună, scriind poeme despre condiția existențială, despre Isonzo, despre războiul tău cu lumea, cu inefabilul.. Stilul tău e diferit față de cel al lui Ungaretii, dar spațiul restrâns este același... Putem vorbi și de consubstanțialitate evident.

Stimată doamnă Iulia Elize, am făcut o promisiune și mi-o voi respecta. Niște persoane de pe acest site nu mai există, deci nu mai are rost să vorbesc cu cei care nu există. E pentru binele site-ului. Contribuția mea pe text a fost substanțială. Am acordat mare atenție acestui text, fără să fiu superficial. Consider că textul trebuia mai întâi corectat, îndreptat (avea lacune tehnice), și după aceea înstelat. Tendința unor înstelători de pe Agonia este să aprecieze cu ochii închiși textele altor înstelători, fără să mai țină cont de remedierea textelor, de caracterul constructiv al comentariilor. INTERESUL, în acest caz, este evident, și nu are legătură DECÂT cu primirea înapoi a steluțelor care se acordă. Ori, asta duce la scăderea calitativă a site-ului. Când un steluțar acordă steluțe cu nemiluita, doar pentru a-și face o reputație bună pe site și a beneficia de reciprocitate, este un mare semn de alarmă. Cei care primesc steluțe nu realizează, fiind entuziasmați de apreciere, dar este în defavoarea textelor lor. De asta i-am propus lui Radu să dispară înstelarea între cei cu nivel 120. De asta i-am propus să se țină cont de anumite criterii literare când se scordă nivelul 120 sau mai mare, chiar dacă nu convine unora de pe site. Acum, depinde de Radu ce dorește. Mi-e nu mi-e teamă să vorbesc despre abilitățile literare ale unor scriitori, dacă sunt superficiali dpdv al analizei sau nu. E dreptul meu să critic o activitate literară. Însă nu mă voi coborî la nivelul unora care fac atacuri la persoană, direct sau de sub protecția clonelor. Știu că tot ce spun deranjează, știu că unii se tem să piardă controlul pe care îl dețin asupra site-ului, dar eu văd mai departe decât aceste tendințe și interese. Ar fi bine ca Agonia să funcționeze ca o rampă corectă de lansare a celor mai talentați autori către lumea literară. Ori, asta nu se întâmplă, fiindcă textele supraevaluate pe Agonia nu trec de filtrul unor critici importanți și nici măcar de cel al redacțiilor unor reviste. Și cu asta am pus PUNCT.

Valeriu, m-a atins textul tău. Chiar dacă e foarte personal, conține adevăruri care rezonează cu adevărurile altora. Când am ajuns la clipele nevrotice, mi-am adus aminte de marele poet simbolist Emile Nelligan: "Je plaque lentement les doigts de mes névroses,/ Chargés des anneaux noirs de mes dégoûts mondains / Sur le sombre clavier de la vie et des choses."

Primele 3 strofe sunt f. bine exprimate. Plus versul acela imperativ. Aia, ăla, din penultima strofa scad din eleganta limbajului. Plus că se iese din cadru, brusc. Poate dacă ai făcut o legătură de genul: rostește-le precum apa / în cercuri / sau ca fagul în fiecare inel. Și gata! Deci, la tine este nevoie, uneori, doar de o concentrare a textului. Te salut!

Radu, am continuat testele și am constatat că funcția de căutare dă erori, deci e inposibil să găsești un text mai vechi. Am observat pe Android că nu apar funcțiile de editare a textelor. Totodată, am observat că steluțele galbene nu se văd în pagina textelor, doar cele roșii. Trebuie să intri în text ca să vezi steluțele gslbene, deci nu poți ști, dacă intri pe pagina unui autor, care sunt textele lui cele mai apreciate de cei cu nivel 120. Dacă mai descopăr ceva, te anunț. Mult succes!

Mi-a placut cel mai mult ca imagine, chiar daca, tematica ma duce cu gandul la Sorescu. Ma gandeam, acolo, referitor la nod, ca circula mai multe trenuri, fiind cale de tranzit pentru cel putin 3 linii. Viata, iubirea, moartea sa zicem. Deci, el astepta "ultimul" tren, fiind tranzitat de celelalte intre timp. Ideea se poate exploata cu maiestrie. E destul de bine, dar se poate umbla la limbajul poetic, sa fie mai concentat. Cu sinceritate, Ionut.

E o fraza aici care mi-a placut mult: "Toate umbrele se întâlnesc și devin
o singură umbră în libera cugetare." Aproape de Kant, dar dintr-o perspectiva intunecata. Transcendentala. Felicitari! Vedeti verbul acela la infinitiv. Va mistui.

dar ceilalti s-au ferit de perdeaua minții, crezand ca vor da cu capul de zid . Felicitari pentru poem! Finalul e foarte puternic!

Salut Radu! În primul rând, mulțumesc pentru ajutorul oferit! După cum m-ai rugat, vin cu feedbackul despre noua versiune. Am avut probleme cu așezarea textelor recuperate în pagină. Atât ele, cât și textele postate recent pe vechea versiune, trebuie reeditate pe noua versiune, pentrua se delimita strofele. E o muncă sisifică. Cine are sute de texte, o va luza razna. Accesarea tuturor textelor este foarte dificilă, aproape imposibilă. Textele se încarcă succesiv, sufocând memoria cache, deseori blocându-se pagina. Nu este bine deloc așa. Trebuie tot pagini separate, ca pe vechea versiune. Iar textele ascunse, nu ar trebui să se amestece cu textele vizibile. Ar putea fi introduse într-o altă coloană. Plus că, ar trebui să existe și opțiunea de ștergere definitivă a acestor texte. Există multe texte clonate, din cauza erorilor de postare, sau există texte pe care autorii nu le mai doresc în niciun fel. E dreptul lor să le șteargă definitiv. Să nu se trezească ulterior, la vreo eroare a site-ului urmstă de o restaurare, că apar, iar, toate, pe pagina principală. Și pe final, tu trebuie să ții cont că aspectul grafic al vechii versiuni, listele compacte, accesarea foarte ușoară a textelor și steluțele alea din dreptul textelor, au fost punctele forte care au atras utilizatorii. În momentul de față, după cum se prezintă noua versiune, s-ar putea să aibă mulți un șoc. Trebuie neapărat să existe îmbunătățiri la aspectul grafic și accesibilitate. Îți mulțumesc și îți doresc mult succes!

ce fel de cărți. Biblia, e plină de contradicții. Într-un loc spune să cauți, pentru a găsi, în alt loc că prea multă învățătură obosește trupul. Așa cum se contrazic și ăia care spun că nu vor să scrie cărți pentru că distrug copacii, dar consumă de mii de ori mai multă hârtie, ștergându-se la cur...