Sa aruncam cu pepeni in curtile vecine

Nu mai stiu daca iti aduci aminte… erau curcubeie pe porti si plimbari dese la munte... era nisip in fiecare buzunar si ape sarate pe obrajii jurnalului meu, erau melci imprastiati prin sifoniere si mirosuri pe care nu le mai poti scoate din minte, erau haine care nu mai arata deloc bine pe umerase si zile cand soarelui nu-i mai sta bine zambind la 5 dimineata in drumul spre mare. Dar mai ales erau pepenii pe care-i aruncam pe furis in curtile vecine si din ei rasunau hohote de ras, ca niste copii care gusta viata pocneau pepenii de ras pe buruieni straine… si inca nu stiu … daca iti mai aduci amite.