Doar eu știu

Crize, disperare, fumuri de tutun ars în scrumiere și eu care tot nu spun ce vreau. Tot atâtea pietre de moară scoase de undeva, inexplicabil, din pântecul unei mori de vânt. Criticile voastre aberant revărsăte din guri hohotite și burti hămesite cum că nu știu ce vreau. Atâta cât voi vă luați fără să cereți nimănui acordul; Nisipul să-l cern prin tuș violet, să vă scriu de pe steaua voastră norocoasă, să vă mint in hohote, să mă mint atât de frumos încât să vi se pară că sunteți reali, să vă întrebați ce nu vreau. V-aș scrie cu gândul ciunt și cu visul la jumătate: vreau să mai stăm din goana asta nebună să pot să elimin lait motivul din viețile noastre, să vă învăț ce înseamnă să plutești într-un simplu vals, să simți plăcerea durerii de a te îndrăgosti de visul imposibil. este tot ceea ce vreau.