Sfarsit de martie

Te simt tremurandu-mi existenta printre degete, nu pot sa cred ca inca mai pot auzi melcii vorbind, ca mai pot vedea ulucile gardurilor zambindu-mi in timp ce joaca v-ati ascunselea… si porumbelul asta cu un cioc de parca ar fi un tarnacop la lucru, tu il strigi “tucano” iar eu privindu-te ii vad aripile nelinistite sbatandu-se intr-o strangere de mana inainte sa-mi dispari din realitate… inainte sa-mi invadezi incontestabil lumea de dincolo de realitate.