Pescarusi fara aripi

Mi-e dor de crizele tale de nervi cand iti aratam pachetul gol mirosind inca a tutun nears, de privirile stranii cand imi auzeai mobilul sunand, de isteriile mele cand iti gaseam firimiturile strosnindu-mi sub talpi de la masa de pranz. Si-acum mi-e dor de tot ceea ce n-ai fost tu, desi, inexplicabil,imi lipseste tot ceea ce ai fost. Iti aduci aminte cand te fereai de sarutul meu si cati ani ti-au trebuit sa ma faci sa renunt? Nimic nu mai e la fel, ai obesrvat? Intr-o zi, la mare, iti miroseam sarea pe piele si ma gandeam ca nu voi putea niciodata trai fara tine, ce copii eram! Trec ore si ore fara sa stiu nimic, fara sa vad nimic, fara sa simt nimic, ce maturi am devenit! Mi-e dor de jocul infantil al iubirii noastre nebune si bune... de viata pe care nu o mai simt curgand in venele mele, de copilul pe care-l doream sa-ti mosteneasca privirea si zambetul, de fuga nebuna pe scarile unei case ce nu ne-a apartinut niciodata, de visul neimplinit in luna torida a unui iulie fara cuptor, de nisipul care ma sacaia in fiecare vara prin costumul de baie, de costumul de baie, de camila pe care am facut prima poza impreuna, de copii ce-i vad in privirile noastre trecute... de visul de care-am murit...de visul de care-am trait, de tine, de tot... Pe plaja pustie a unei ierni fara nume s-a gasit o inima. Nici un act de identitate, un singur mesaj: acest pescarus a fost gasit fara aripi; cateva pene ramase ne spun ca odata le-avea. Rugam insistent contactati braconierii: pescarusul e mort dar inca-i lipsesti!