Maria Gold, „Jurnalul meu de măritată”, Editura SemnE, București, 2006

Am de gând să-i cer autoarei plată pentru două nopți albe, asta pentru că încă mă mai bucur de cele 8 ore de somn, de la care în ultimii ani nu prea am avut motive să fac rabat. Am o reținere la afirmația D-lui Fl. Silișteanu: cartea nu-i o ficțiune în sensul general al cuvântului, ci mai degrabă o ficțiune artistică. Dacă mi se va cere, voi demonstra. Cu restul afirmațiilor sunt de acord, da, cartea este strigătul unei femei, un strigăt în gând, care apoi a fost așternut pe hârtie.
Este un protest al celei care constată că iubirea cea mare, iubirea adolescentină s-a evaporat, a dispărut strivită de realitatea postdecembristă.
O Marie care nu-și justifică etimologia, o Marie care nu este Comoara darurilor, Împărăteasa. O Marie care nu-și justifică simbolistica biblică literelor din cuvântul care o denumește:
Primul „M”, vine de la Maria, sora lui Moise și Aaron.
„A”, vine de la Abigal, simbolul smereniei.
„R”, Rahila, soția patriarhului Iacob, vestită prin frumusețe.
„I”, Iudita, care l-a ucis pe Olofern, simbolul necredinței..
Maria noastră, autoarea a avut tăria de a „ucide” pe cel care o voia sclavă, la rândul lui robul prejudecăților.
Mari din roman a devenit propria ei împărătească.
Fiecare Marie zdrobește capul unui Olofern prin nașterea unui copil.
La eroina noastră putem găsi darurile Pres Sfintei Fecioare, sunt darurile Mariilor contemporane, ale Mariilor de aur (Gold), care nu mai pot ține sub obrocul căsătoriei darurile cu care a fost înzestrată, dorința de a-și trăi sentimentele, de a dat trupului ce i se cuvine.
Pentru cele două nopți albe furate nu pot cere plată, pentru că mi-a plătit cu ceea ce eu consider a fi cea mai prețioasă monedă: satisfacția de a citi o carte care să-ți alunge somnul, care să te răscolească, să te irite, incite, dar să te și încânte. SemnE-le au dat semn că un scriitor adevărat își face loc țâșnind din tunelul tranziției, dându-ne speranța că la capătul acestuia s-a ivit o steluță, pe care o dorim stea.