Poezie
Taina norului meu
atat de rece vezi noaptea
1 min lectură·
Mediu
Pe culmi eram odată cu idei mărunte,
dar un nor înmiresmat m-a învăluit,
timid am căutat un răspuns prăfuit
și-am dat gravitație cărării de munte.
Iar când pe dealuri soarele-și făcea cununa
și clipele mi-au devenit tobogane,
un nor mi-a așezat visul pe icoane,
dar n-am înțeles nicicând de ce răsare luna.
Pe dorințele căzute în amânare
am pus o poveste cu un final banal,
din flori același nor răsărit matinal
mi-a dat sărutul obsedat de depărtare.
În întunericul cu râuri de lumină
orologiul îmi bătea orele-n ceață,
un nor mi-a răpit zâmbetul de paiață
și mi-a sădit un mesteacăn pe o colină.
Mă cuprind în orizontul ce pe val plutea,
caut înțelegere gândului mereu,
vei pricepe oare taina norului meu,
de ce îmi este răsfirată dragostea mea?
001.330
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “Taina norului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/94243/taina-norului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.