Poezie
Unde-s doi puterea creste
se pot impinge masini
1 min lectură·
Mediu
Întrebărilor doar ea le dă răspuns,
am plâns prea tare și-am speriat iaduri,
dialogul e doar piesa de teatru,
dar tac și pun ecoul pe ziduri.
Și am creat o falsă simfonie,
pe-un pian cu o veche armonie,
ploaia e portativ iar ochii mei note,
allegro printre ale sale dote.
Crezând că sunt un etern indrăgostit,
vreo zece clepsidrele mi le-am obosit,
am rătăcit într-un cazan cu smoală
o detașare informațională.
Nostalgia am pus-o cu lirismul
la fel ca si cei ce-au dat comunismul,
ținem lumini și secunde într-un tub
și cărți de poezii într-un metru cub.
Cum eram copleșit de simetrie,
mă sună la telefon o bucurie,
mă mângâie pe frunte părintește
spunând că unde-s doi puterea crește.
012033
0
ciudata poezia ta.
desi nu am prins nici ideea nici ritmul iti sugerez sa mai lucrezi la text.
PS.ce se intampla cu clepsidrele?