Poezie

Scrisori de adio

1 min lectură·6 noiembrie 2004

Mediu

Turnul bisericii tremură și clopotele bat,

iar spasmele zilnice epuizează vorbirea,

turnurile nevăzute gestează dezastrele,

lecții despre curcubee și relativitate

au speriat pădurile și oasele noastre.

N-ai avut sete de mine, n-ai vrut nimic,

dar nu ajunge să te închizi într-un plic.

Am intrat cu vocale capsulate pe vocea mea,

apoi am amânat gândurile improbabile

prin ultimul tril recunoscut al viselor mele,

în cursele maratonului pe clape de pian

și am avut un colț de pâine, aburind prin stele.

Ne-am ascuns printre oglinzile pierdute

cu o lacrimă pe-un fagure de miere.

Nu sunt îndrăgostitul de nuanțe circulare,

eu prefer istoria paralelă cu nimicul,

știu că perpendicularitatea lovește tare,

gândurile mele m-au pictat în culori tinere,

dar ortodox mi-e votul și nota de la purtare.

Scrisori de adio indescifrabile

ți-au ascuns patetismul înfrânt cu zile.

001.262

Constantin Rusu. “ Scrisori de adio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/93172/scrisori-de-adio

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.