Poezie
Tu ești privirea mea
1 min lectură·
Mediu
Sub ploaia plină de amintiri
aseară ochii mi s-au umezit,
risipita umbră din priviri
în val necunoscut te-a regăsit.
Þi-aș pune cerul la picioare,
în întuneric doar luna ninge,
așterne-ți pașii pe covoare
pe unde și lacrima se stinge.
Rămâi statuie nevăzută
pe râurile care amețesc,
nu te lăsa de hoți pierdută;
eu pot, privirea ta să ți-o răpesc.
Azi fredonăm bucăți de noapte
și aduc balsam de flori de munte,
răsturnate senin prin șoapte,
prin orașele cu străzi cărunte.
Dar fulgerele n-au fundații,
în voaluri de mireasă te iubesc,
mă simt un tren oprit in stații,
iar tu, privirea spre care pornesc.
011.699
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “Tu ești privirea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/92718/tu-esti-privirea-meaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai dreptate...,\"unde-s doi puterea creste\" :-)
Ce zici ptr. ultimul vers
\"Dar fulgerele n-au fundații,
în voaluri de mireasă te iubesc,
mă simt un tren oprit in stații,\"
iar tu, o statie in care sa opresc