Poezie
PAJISTEA IUBIRII
1 min lectură·
Mediu
Coloane umane plutesc hazahardat,
intre izvoare si delte sapate in viata,
trec peste flori cu pas tremurat
si-acopera umbra cu inimi de gheata.
Rasar uneori setosi efemeri,
ce calca-n esenta carari cautate,
confunda lumina cu bezna de ieri
si-amesteca zambet cu ganduri patate.
Revino tu natura-mbelsugata,
cu aripi de petale si salt de bucurie
si seamana in fapta virtutea alungata,
din setea de dreptate si vis de feerie.
Trezeste-ne!O,Doamne din falnic dezmat.
Coboara-ne-n uitare pacatul amagirii,
da iar povete-n fire,pentru etern invat
si-aseaza-ne cu mila pe pajistea iubirii.
001.450
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “PAJISTEA IUBIRII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/8505/pajistea-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.