Poezie
SARACUL
1 min lectură·
Mediu
Pe un drumeag, de munte ,ocolit,
la margini, nu-i in cale ,dar priveste
apusul peste bradul deja adormit
si murmurul din frunze il uimeste.
Se roaga ,chemand iar rasaritul,
ce pare alungat printre tristete,
se lupta sa alunge asfintitul
cu a mintii si a inimii suplete.
Se invaluie cu armonia
belsugului ,in rime cautat,
se mai zbate sa alunge agonia
desertului in flacari,cu umbre revarsat.
Si vrea printre stafii s-alerge,
cu simfonii,comod ,sa-si umple sacul;
nu are loc, iar cetele pribege,
celui mai bogat om,i-au spus:saracul.
001.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “SARACUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/8481/saraculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.