Poezie
FRUNZA RUGINITA
1 min lectură·
Mediu
O arsita nebuna ce lasa plictisita
Dorinta de miscare prin parcuri si poteci,
Ti-aduce sub privire,ce nu poti sa-ntelegi,
Acum in plina vara o frunza ruginita.
Te-ntreb pe tine natura minunata,
Cum ai putut matura rebuturi sa admiti?
Sau vrei zburdalnic in gluma sa ma minti?
Sa-mi dovedesti ca nu mai esti curata?
Tu sfanta ambianta ce viata o sustii,
In bioritmuri de tine doar stiute,
Din marile adanci pana in varf de munte,
De ce prin amanunte prea triste ma retii?
Omule, tu ai dorit curate muntele si marea,
In versuri ai cantat sublimul primaverii,
Dar nesatul ai preferat tot zgomotul tacerii,
Tu ai creat durerea,ai dat si poluarea.
Acum ma simt greoaie,putin chiar obosita,
Trecuta,ciuruita,visand regenerarea,
Ca tu sa ai superbe si muntele si mare
Sa nu te lase trist in vara,fruza ruginita.
001.893
0