Poezie
CUVANTUL
1 min lectură·
Mediu
Cand am venit , cuvantul l-am aflat uitat
pe-oglinda lacului si-am plans intaia oara.
L-am ascultat cantat de-un trubadur ciudat,
cu armonii si rime ascunse-intr-o seara.
Si-am cautat cuvant intr-un izvor,la munte,
la adapost de cetini ferite de regret.
L-am asezat pe trepte albe ,peste punte
pentru treziri de bine,de pace si respect.
In delta - o cetate apelor aduse
am colorat cuvinte de altii adunate,
am zavorat istorii furate si propuse ,
si am manat spre mare setea de dreptate.
Cascadele ce rascolesc in spume
fara ecou cuvinte poate ne-ntelese,
meandre fara mal ascunse- n lume,
sub valuri fara creste dar cu interese,
si vorba din puhoaie de ape nedorite
ce au umplut paharul cu umbrele de lacrimi,
care trebuiau de inghet de mult ferite,
cand stancile ne cad in apele cu patimi,
ascunde-le pe toate pe calea cea inchisa
si-aplauda cuvantul cu limpede iubire,
spre culmile scaldate-n apa neatinsa,
te vei atinge de-un cuvant de tainica trezire.
001.541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “CUVANTUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/5973/cuvantulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.