Poezie
Priviri ratacite
1 min lectură·
Mediu
Degeaba imi canti acum sa dorm.
Misterul tau e numai pentru mine?
Zici ca dimineata ce o astept acum
va fi inceputul unei nopti senine.
Sunt mereu langa izvorul tineretii,
dar uraganele istoria ne-o rasfoiesc,
pe un lac trei stele imprastie sclipiri,
eu plang, dar ele tac si ma privesc.
Luna imi rasare pe cer ca o icoana,
pe deal un nor apare ca o diadema,
o ploaie de amintiri cu ochi umezit
in al meu dor nu sunt o problema.
Pe varf de stanca undeva in lume,
un cerb si-o caprioara se privesc,
a ochilor lumina li se impleteste,
nu-i intelegem, de aceea ne uimesc.
Privirea ratacita de atatea drumuri,
pe ramuri o crezi un simplu mugur.
Sunt un fluture obosit langa o floare,
am sa plec cand voi iarasi singur.
001265
0