Poezie

CHEMARE

1 min lectură·11 noiembrie 2003

Mediu

Zgomotul frunzelor uscate,

batute de vant pe aleile

cu vorbe bolnave placate,

are durerea singuratatii tale,

ce-mi pune lacrimi pe ideile

gandului meu din departare.

Tu ai facut din singuratate,

un vers cu rime adaugate

si-o melodie parca muta,

pe care nimeni n-o asculta;

ascunzi miresme inodore

pe palete de culori incolore.

Visul meu ti-a dat stralucire,

ti-a alungat surasul amagire,

ai stat mirata-ntr-un tablou,

sperand ca vine ceva nou

si misterul tau fara noroc,

pentru mine nu mai are loc.

Dorurile mele iti sunt itinerar,

iar tu ramai cea mai frumoasa,

te-astept sa vii la mine iar,

sa fii comoara mea din casa.

001.304

Constantin Rusu. “ CHEMARE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/55418/chemare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.