Poezie
APUSUL IUBIRII
1 min lectură·
Mediu
De mult,odata,fara remuscare,
ai ingropat iubirea,intr-o piramida;
cu interese ametite pentru fiecare,
ai pus umbre-cu rol de caramida.
Au stat,in lacrimi,invelite doruri
imbalsamate,intr-un acord de vise,
pe fete mangaiate cu onoruri,
de-aplauzele de pe scene si culise.
Acum te-ntorci pe cai de amintire,
din tragedia vie a drumurilor mute,
n-ai inteles a valului plutire,
chemi surasul mort,iarasi,sa te asculte.
Revii cu tremurul ce m-a uimit odata,
cu tresarirea care ma imbie
si-ti spun ca ai ramas la mintea ta de fata
mumia este veche,dar nu invie.
012028
0
Cai de amintire? E buna, de aunde ai pescuit-o?
De ce apusul iubirii si nu demonetizarea iubirii.
Chiar asa iubirea asta, suporta orice? Ca vorbim de iubirea asta de parca am spune ca mergem sa facem treaba mica.