Poezie

Murmurul înserării

1 min lectură·24 martie 2009

Mediu

Ochii adorm sub al înserării murmur

și trăim mai puțin decât eternitatea,

valurile nu se văd în întuneric,

deși nu au umbre și caută dreptatea.

Timpul stă pe portative ignorante

ce mă lovesc cu mreje reci și ostenite,

iar furtunile ne aduc doar întrebări

împrăștiate ambiguu printre cuvinte.

Un ecou de minciuni omoară istoria,

prin zborul unei păsări fără nume,

imperfecțiunea e-n culmea fericirii,

dar o romanță face cărări prin lume.

Aud o mică orchestră de curcubee,

viitorul ține enigme sub un zâmbet,

doar lumina dintre stele ne învață

visele să nu le ascundem cu regret.

Pe o floare roșie, un fluture galben,

ne spune cerul albastru să-l privim

Ochii admiră al înserării murmur

și ne învață eternitatea să o iubim.

002.873

Constantin Rusu. “Murmurul înserării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/1828999/murmurul-inserarii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.