Poezie
Încet
1 min lectură·
Mediu
Încet, o furtună răgușită omoară
ecoul ce leagă iubirile de stele,
dar din timpul ce îl am comoară
mai culeg flori pe drumurile mele.
Încet, ceața vrea s-aducă dezastre,
dar stelele n-au ofilit și vor să vadă
zâmbetele de mirare printre astre
pe pamfletul întunericului la paradă.
Încet, norii albi devin analfabeți,
cuvintele ard pe un câmp pustiu,
umbre-s aruncate peste oameni beți,
care nici o rugăciune nu mai știu.
Încet, se așează o lumină pe lăstari,
umbrele se-amestecă între umbre,
iar simfonia rămasă pe stâncile tari
nu-i lasă pe cocoși să cânte note surde.
Încet, trebuie totuși să învățăm
că în camera luminată, plină de dreptate,
abundând de adevăr și înțelepciune,
de multă sănătate și iubire universală,
întunecimea nu are nici un efect.
002.849
0