Poezie
Atunci, acum, sau niciodată
1 min lectură·
Mediu
În blânda profunzime a întunericului
a murit un trăznet învelit în furtună;
fântâna și nucul înalt opresc pașii uimiți
care caută un roi de zâmbete prin umbre.
Am vrut să-mi vindec nostalgia călătoare,
prefață mereu prelungită de pânza vremii
și-am vrut să schimb frunzele uscate cu petale
odihnite în parfumuri de melancolie.
Privesc muchia colinei ce pare un arcuș
așezat sub soarele care este o vioară,
ce cântă briza de mângâiere a clopotului
pentru un înger sfânt, autorul unei cărări.
Universul l-am avut icoană, pentru care
am aprins mereu lumânările toamnei mele,
iar când o privighetoare cântă înserarea,
din versul meu rămâne o undă de suspin,
atunci, acum, sau poate niciodată.
001.571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “Atunci, acum, sau niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/176020/atunci-acum-sau-niciodataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.