Poezie
Vorbe goale
1 min lectură·
Mediu
Pereții negri sunt ușor vopsiți,
o voce fără triluri e la modă,
albul îl au doar cei obosiți,
romanța nu este prea comodă.
Răbdarea e istorie uitată
ascunsă într-o necitită carte
și ne spune-o dezbrăcată fată
că biletul de moarte nu se-mparte.
Flori galben-albastre sunt în munți
și stau singure, nu-i iubit urcușul,
fără bani nimic nu mai înfrunți,
berzei fără pile i-au luat culcușul.
Nebunii normali amenzile le strâng
și normalii nebuni mor de foame;
s-au dus copacii cu mugurii din crâng,
nu mai plouă și au pierit trei poame.
Un copil cu bani aruncă jucăria,
pe-o bancă plâng iubirile pierdute,
doar un bunic mai ridică pălăria,
iar tâlhăria a devenit virtute.
014.085
0
poemul mi se pare un pic forțat pe alocuri. cred că mai trebuie lucrat. nu prea mă pricep la rime. mai bine tac.
mai trec. mult succes!
p.s. - există nebuni normali?