Poezie

Ploaia

1 min lectură·1 octombrie 2005

Mediu

Ploaia e norul pe toboganele

care nu au nici o geometrie,

așa că s-au inventat burlanele

să ne apere casele de bălărie.

Ploaia mângâie străzi și ziduri,

mută poteci din munți în mare,

seamănă mugurii pe ramuri

și pune umbrele la vânzare,

ne cere semne de prietenie,

ne ajută să spunem povești,

amintirile le pune în agonie

în bălțile pe care le ferești.

Pe ochii pictați ca-n oglindă

sub stropi se unesc lacrimile,

în ploaia care ne colindă

visul unui sărut și patimile.

Norii puși pe drum copilăresc

ascund dorurile-n plicuri,

iar dacă-i iubim, ei ne iubesc

și ne trimit zâmbete-n picuri.

011.911

Despre aceasta lucrare

Autor: Constantin Rusu
Tip: Poezie
Cuvinte: 102
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Constantin Rusu. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/143430/ploaia

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AF Alex Andrei Filip✓1 oct. 2005

Cine spunea că doar Bacovia a știut să cânte ploaia? Dcaă cineva mai crede o astfel de legendă, n-are decât să vină pe \"agonia.ro\" și va găsi forme poetice la fel de lirice și de profunde. Superbe găsesc aceste metafore: \"sub stropi se unesc lacrimile, / în ploaia care ne colindă\" și \"dacă-i iubim, ei ne iubesc / și ne trimit zâmbete-n picuri\"