Poezie

Moare dreptatea?

1 min lectură·5 septembrie 2005

Mediu

Poți pleca, nu te-ascunde-n viața mea,

ești o rază care arde orice stea,

suntem stele puse în univers

și minți adierea ultimului meu vers.

Din iubire ne-am făcut un rai în inimă,

între oameni totul este iad și minimă

ți-a fost întelegerea printre a ta ceață

cu visul condus cu frică de paiață.

Nu m-ai privit, nu te-ai privit pe tine,

egoiste îți sunt cărările anodine,

nu vedem adevărul, tristă e cununa,

am orbit cu toții și iubim minciuna.

Spuneam că la început a fost cuvântul

ce-acoperă iubirea și mormântul,

cea mai mare frică nu este moartea,

ci riscul de-a fi vii. Moare dreptatea.

001.386

Constantin Rusu. “Moare dreptatea?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/139429/moare-dreptatea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.