Poezie
Ziua moare în noapte
1 min lectură·
Mediu
Nu mai găsesc priviri terestre,
soarele mi-a încălzit privirea
și-a pus tot seninul cerului
din surâsul tău pe un antic mit.
Din liniștea apusă după ploaie,
am cules dezamăgirea răvășită
prin pulberea în care repaosul
a murit când am avut nevoie de el.
Mai aruncă-mi o tristețe acum,
deși eu sunt imparul-nepereche
din oglinda de la margine de drum
și port cercel o șoaptă la ureche.
Zâmbetele precipitate stau în joc,
renașterile au fost uitate înainte
ca periplul priviri fără noroc
de iubire să îmi aducă aminte.
S-a spus că ziua moare în noapte,
iar noaptea naște o zi cu fapte,
mulți se cred mulți, dar nu nebuni,
toți vor o floare, dar puțini sunt buni.
012.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “Ziua moare în noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/113090/ziua-moare-in-noapteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mda...Sacru si profan... dedicat unui scop religios avand un caracter divin, inspirand ganduri sau emotii solemne precum Dalai Lama, Mogulul din M\'bwango, Templul Maimutelor din Ceylon, Vaca in India, Crocodilul, Pisica si ceapa in Egiptul antic, Muftiul din Moosh, parul cainelui care l-a muscat pe Noe.
0
