Poezie

Un oarecare X

1 min lectură·23 ianuarie 2005

Mediu

Îmi amintesc salcia plâgătoare,

mă ruga să-i rămân doar la picioare,

să-i mângâi ramura udă de lacrimi

cu patru stropi din valea fără patimi.

Am vrut să țin pe-un strat de flori uitarea,

un fluture să-mi ducă alinarea,

pe o petală albă de trandafir

pusă în orizont de un blând zefir.

Supărat sunt Doamne, iarăși supărat,

eu am împărțit surâs ei m-au lăsat,

dar mă-mbăt cu rouă pusă-ntr-un pahar,

cânt; greierele îmi este lăutar.

Umbra mea e un alai copilăresc

a romanței cu refrenul: te iubesc,

rareori am râs de ofilite flori,

am risipit bucurii și n-am comori.

Iubitei i-am pus pașii pe un covor

fără iluzii și i-am cerut un dor,

răspund apelurilor fără prefix,

dacă plec rămân un oarecare X.

001.370

Constantin Rusu. “Un oarecare X.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/102814/un-oarecare-x

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.