Poezie
La marginea vârtejului
1 min lectură·
Mediu
Amestec infernal de voci în ceață,
ecou din nori și buruieni impuse,
oglinzi furate, imagini de paiață,
iubirile de împrumut ascunse.
Ideile de vise racolate
au prevăzut amintiri ucise,
petalele au devenit ciudate,
doamnele florilor au fost demise.
Eram copil și am sădit vocale,
au răsărit cuvinte moarte, plate,
arcușul și pana devin pistoale,
iar eu nu mai am valabilitate.
Se sparg uși, rămân numai obloane
lăsate de taifun ca palid fior,
se rup rădăcini, atârnă ciolane,
un cățeluș flămând vrea doar un oscior.
Pe umbre calcă o rază de soare
și se împart bilete de iubire.
La marginea vârtejului totul doare
și se așterne rugăciunea în gândire.
001.277
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “La marginea vârtejului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/101815/la-marginea-vartejuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.