Poezie
Vânzătoarea de violete
1 min lectură·
Mediu
Am vrut să storc și vidul de bucurii
pentru frunțile neacoperite
de ochi întristați. Să țin în florării
oglinda viselor neadormite.
Secvențe anarhice circumscrise,
petalele din ale mele plete,
le aduna în buchete prezise
mica vânzătoare de violete.
Și-aveam priviri în zarea nesfârșită,
iar somnul îmi era parfum de colind
pierdut într-o ghirlandă răvășită
de sărutul ei pe trandafiri venind.
Atunci am verticalizat secunda
din orizontalitatea precară,
dar azi din furtună rămâne unda,
făcând răcoarea gândului amară.
Garoafe, ghiocei muți, violete,
lalele, lăcrimioare, o mușcată,
stau triste pe apusele cuplete
lângă blânda ei lacrimă plecată.
001.287
0