Constantin Iurascu Tataia

Dane, nu mă lasă inima să nu intru și eu în acest miscelaneu în care găsesc excelente scăpărări de spirit. Am observat că întotdeauna cînd vii cu o scriere, fie note de călătorie (excelente!) fie cu intervenții versificate în permanentul cazan al epigramei, atragi ca un magnet pe neastîmpărații comilitoni întru umor și plouă cu intervenții și bune și mai așa, dar care mențin verva și antrenul de gen. Numai dacă parcurgi schimbul de împunsături dintre neobosiții GPI și Florin Rotaru simți o imensă satisfacție artistică. Apropo de durata de folosință a unui umorist, schimbul de vederi privind acest amănunt este simpatic și plin de haz. În treacăt trebuie să-i mulțumesc lui GPI că l-a transformat pe Tataia în argument de longevitate întru umor. Trebuie să mă felicit că am dat curs îndemnului lui Anda și mi-am deschis cont pe acest site excelent care poartă numele de Agonia! M-a ajutat fantastic să mă mențin în priză și a fost (și este!) un factor permanent de menținere a tonusului. Cred deci că limitele de vîrstă discutate de voi pot fi discutabile. Dane, mergi cu îndrăzneală pe cărările ce ți le-ai trasat ca să avem și noi agoniștii satisfacții intelectuale. Spor la condei și avanti spre conturarea volumului, chiar de vei fi nevoit să mănînci o livadă de meri! Te salută Tataia

(După sejurul de la mare
Cam de nimic nu mă mai tem;
Am bani, că sunt producătoare
Și vând acum... celule stem.)
(Ion Ruse)

Cu tehnologia ei mă tem
Că nu va crea celule stem
Cel mult, prin eforturi conjugate
Doar ovule gata fecundate.

(După sejurul de la mare
De sărăcie nu mă tem;
Am devenit producătoare
Și vând acum... celule stem.)
(Ion Ruse)

Chiar dacă e atrasă ea
De a îmbogățirii vrajă,
Celule-stem nu va crea
Cu-oricare fârțângău, pe plajă.

(Dăbulenii, gospodari
Și-n orgolii țepeni,
Apelați cu “bostănari”,
Și-au ieșit din pepeni.)
(Mihai Miro)

Eu doresc să-nlătur arbitrarul:
Insultați mai tare s-au simțit
Nu locuitorii, ci primarul
El având \"bostanul\" mai școlit.

(Dacă-l compar acum pe el,
Cu Spiru Haret, bag de seamă
Că potrivit e Hărățel,
Sau, de aici, o anagramă.)
(Gârda Petru Ioan)

Îmi vine foarte greu să asociez
Pe marele Haret, un precursor
Și numele să i-l anagramez
Să desemnez un jalnic impostor.

Virginia, nu sunt eu acela care am adus vorba despre pârdalnicul de pârleaz, dar ca un epigramist cu state vechi, nu puteam ocoli un prilej servit pe tavă.

(Tataie, de la obraz ți-o spun, să știi,
Să nu-i mai bați mereu lui GIP obrazu\':
La mine, GIP a venit cu poezii.
Cu gândul doar o fi sărit pârleazu\')
(Virginia Popescu)

Cu un pic de exigență, catrenul tău, gândit frumos și inteligent, putea fi exprimat corect prozodic și păstrând ritmul cam așa:

De la obraz Tataie-ți spun, să știi,
Să nu-i mai bați mereu lui GIP obrazul,
La mine a venit cu poezii
Și doar în gând ar fi sărit pârleazul.

Acum catrenul de replică al lui Tataia:

Catrenul de răspuns ce mi l-ai scris
Nu cred că-i necesar să-l iau în studiu;
GIP este rafinat, știind precis
Că poezia-i cel mai bun preludiu.

(Dragă Tataie, nu ești invidios,
Că GIP e cu femeile duios?
Când scrie epigrame este treaz.
Bea doar să poată sări peste pârleaz.)
(Virginia Popescu)

Fără supărare, doresc să-ți spun că epigrama ta cu poantă bună e realizată stângaci ca formă și prozodie. Primul vers (11 picioare)este iambic în primele trei picioare, devine trohaic, al doilea și al treilea devin trohee (cu cîte 10 picioare) iar al patrulea, purtătorul poantei, se dereglează total ca ritm și are 13 picioare. Puteai să-l scrii corect astfel: Tataie, cred că ești invidios/Că GIP e cu femeile duios/ El epigrame scrie când e treaz/ Și bea pentru-a sări peste pârleaz./ Iar la epigrama ta am o replică:

Raționamentul tău mă-ncurcă
Și ți-l prezint de la obraz:
Când este beat, cum se descurcă
În acțiunea: post pârleaz?

Se întîmplă

Nu-mi place vorbe să arunc
Dar după flirturi de baladă
A treisprezecea escapadă
Avu ca epilog un prunc.

Ce inspirat scrie despre descântatul vinului!

GIP poate bea. De-aia pot spune
Că scrie epigrame bune,
Și-ăsta-i motiv că-n cursul vremii
Nu ia la festivaluri premii...

(Eu și soția, știți, binomul!
Ne cățărăm și-n patru labe,
Ea își alege-ntr-una Omul,
Eu mă răzbun urcând pe Babe.)
(Laurențiu Orășanu)

Dacă-aveți așa program
Mi-i permis, bădie,
Ca la tenis, să exclam:
\"Avantaj soție!\"

(Avertiza un patriot
Pe-acei cu firile mai slabe:
\"De puneți labele pe bot,
Veți fi, cu botul, puși pe labe\"!)
(Laurențiu Ghiță)

Ani douăzeci s-au scurs, în zbor
Cu-antrenament să punem botul
Și-atunci ce e surprinzător
Că punem botul și dăm votul?

(Mândruța mea cu forme dulci,
Mi-a zis: Cu mine nu te culci.
Am dat s-o țuc, c-a vrut să plece,
M-a repezit: Mă lasă rece.)
(Laurențiu Orășanu)

Cinstit, n-am înțeles ce vrei,
Gândind puțin mai analitic
Răceala mândrei poți s-o iei
În sens mai mult autocritic.

Domnule Constantin Colonescu, mulțam\' pînă la pămînt pentru nota inserată care lămurește pe deplin problema acreditării universității Harvard cu care acest escroc universitar Bondrea are tupeul să-și compare prăvălia sa universitară. Deși engleza mea este mai precară decît a domnului Iliescu și a onoratului nostru prezident am priceput esențialul. Să aveți parte de bine! Tataia

Dragul meu GPI, ești un mare vrăjitor al cuvîntului de spirit, se vede clar din catrenul tău care îl categorisește pe acest impostor Bondrea printre urmașii epigoni ai marelui Spiru Haret. Iar poanta cu anagramarea este tare. Îți strîng mîna cu căldură pentru această reușită care, din fericire, nu este izolată între numeroasele tale creații. Să ai parte de bine și de \"succesuri\"!

Versul purtător de poantă e perfect cacofonic. Păi se poate?

(Am intrat și eu în priză
Cu a mea durere:
Nu de creiere e criză
Ci de caractere.)
(Gârdea Petru Ioan)

La ideea ta ader
Într-o altă ipostază:
E știut: un caracter
Tot în creier are bază.

(Pentru el nu-s o surpriză
Anii-aceștia foarte grei,
Pentru că-i demult în criză
Generală... de idei!)
(Grigore Chitul)

De ce trăim ani tot mai grei,
A priceput și-un greiere:
Unde-am putea găsi idei
Când criza e de creiere?

(Apropo, deci, de silfide...
Și să nu-mi umblați cu șoalde!
Eu nu am porniri perfide,
Dar văzut-am și... bașoalde.)
(Valy Cojocaru)

N-ai de ce fi supărat
Cred că se-nțelege:
Având sortiment bogat
Ai de unde-alege!

Domnule Colonescu, am o dezamăgire că ați recurs la limbajul frust și cam grosier al bancurilor de berărie de cartier în prestația dvs. de epigramist care ne-ați dovedit că aveți vocație. Adevărul nu cred că supără chiar dacă este exprimat și el tot frust... Tataia

Dragă Vali, are dreptate domnul Ene că a lăudat fără reticențe poezia ta de un lirism optimist și foarte pe înțelesul copiilor. Atît de firesc ai găsit sursele de culori pentru descrierea, pe înțelesul copiilor ale componentelor spectrului! Îmi amintesc cu cît entuziasm salutau copiii (pe vremea mult îndepărtată cînd eram și eu \"școler\") prescurtarea ROGVAIV ca să țină minte succesiunea culorilor. E de mirare cum în aceste vremuri prozaice și mercantiliste faci efortul de a-ți menține inocența copilăriei descrisă atît de inspirat în evocarea bunicilor tăi. Să ai parte de bine și să-ți păstrezi în continuare filonul liric pe care îl dovedești în scris. Tataia