Constantin Iurascu Tataia
Verificat@constantin-iurascu-tataia
„itataia”
Sunt născut la 1 martie 1929 în orașul Vaslui. Am urmat facultatea de agricultură din București în perioada 1948-1953 și am lucrat în instituții de proiectare și execuție lucrări de îmbunătățiri funciare pînă la pensionarea din 1990. Scriu epigrame și poezii de umor începînd din anul 1948 și sunt membru…
Completare: am uitat să specific că autorul este prolificul nostru comiliton Eugen Deutsch.
Pe textul:
„La senectute" de nicolae bunduri
Dragul meu Nae, tu ești un spirit în permanentă efervescență iar catrenul postat o demonstrează din plin. Prin elaborarea lui însă ilustrezi o veche discuție controversată, iscată de epigramiștii contemporani, anume cea a SIMILITUDINILOR. Exemplific cu un catren publicat în \"Ziarul de Iași\" în data de 8 mai și care a fost predat redacției înainte de 1 mai.Catrenulk sună astfel:
Multe pensii „nesimțite”(08.05.10)
Așa-i, poți sigur să consimți,
Bugetu-i ros de plăți pripite
Prin multe pensii „nesimțite”:
Atunci cînd vin, nici nu le simți...
Se observă că ați căzut pe aceeași poantă dar acest fapt demonstrează că în mintea oamenilor se nasc idei asemănătoare iar spiridușii de epigramiști le valorifică în poante asemănătoare. Pe vremea cînd trăia doctorul Dinescu acesta avea un talent de a semnala poantele asemănătoare. Te rog să nu privești demersul meu ca pe un afront personal, am făcut-o ca să ilustrez cum ideile pot să apară în creiere situate la mari depărtări în spațiu. Asta nu înseamnă că nu apreciez la justa valoare epigrama semnată de tine.
Pe textul:
„La senectute" de nicolae bunduri
Când la refren n-avu efect,
Solista întrecu măsura...
Eu i-am găsit un mic defect:
Nu prea știa să-și țină gura.
(Bodea Emil Felician)
Identică văd că-i figura
Și în răspunsu-ți lapidar:
Ea n-a știut să-și țină gura
Iar alții, pixu-n buzunar...
Pe textul:
„Artista, dolarii și ardelenii" de bodea emil felician
Foarte multă sensibilitate și măestrie. E emoționant cît de dotat sunteți pentru lirism. Vă felicit din toată inima.
Pe textul:
„sonetul caiselor" de Neculai Dontu
De îmbunătățitFoarte multă sensibilitate și măestrie. E emoționant cît de dotat sunteți pentru lirism. Vă felicit din toată inima.
Pe textul:
„sonetul caiselor" de Neculai Dontu
De îmbunătățitRecunosc că mă simt foarte măgulit de aprecierile favorabile ale voastre deși conțin și o doză de exagerare.Adevărul e că oamenii dotați cu sensibilități asemănătoare și năzuințe idem resimt un curent de simpatie. Temele concursului au fost generoase și stufoase poate de aceea am fost ceva mai exigent. Dar pînă a depista în Tataia un critic literar în embrion, e distanță mare.Vă aduc calde mulțumiri pentru vorbele frumoase ce mi le-ați transmis și cred că vom avea în continuare prilejuri de întîlniri pe generosul sait agonist.Vă țin pumnii celor aleși la concursul alba-iulian.
Pe textul:
„Miscellanea" de Constantin Iurascu Tataia
RecomandatDragă Nae, am fost sigur că vei fi pe podium de cînd mi-ai trimis pe mail cerîndu-mi părerea. Au dreptate confrații noștri cînd afirmă că ești un creator neobosit și inspirat în umorul românesc. Tare mult mă bucur, Nae și îți doresc efervescență permanentă în domeniu, ai crescut fantastic față de începuturi.Tataia
Pe textul:
„Alba Iulia" de nicolae bunduri
RecomandatBravo, bravissimo, Vali! Cînd te pui pe treabă se cunoaște!
Pe textul:
„Madrigaluri trimise la Festivalul Național de Epigramă “Glume la ...Masa Tăcerii”, Târgu Jiu" de Vali Slavu
Vali, subscriu cu plăcută surpriză la părerile celorlalți care au remarcat calitatea catrenelor tale, în special al doilea. Au meritat din plin premiul și te felicit din inimă. Am spus eu că ai încălțat cizmele de șapte poște...
Pe textul:
„Podgoriile Albei" de Vali Slavu
Buruiana nu piere, Tataie!
Atâta răutate
Mă sperie puțin;
Dar nu-i o noutate
În vremuri de pelin.
(Ica Ungureanu)
M-am supărat pe-o buruiană
Ce tacticos, ne-o ofereai;
Erai balsam de pus la rană
De ne-ai fi dat PELIN DE MAI...
Pe textul:
„Retrospectivă (meteo)" de Ica Ungureanu
Vă jur că nu aș fi crezut
Că-n minți deștepte indigene
Al pamperșilor conținut
S-ajungă teme de catrene!...
Pe textul:
„Cum se vede dinspre Putere protestul mamelor cu scutece nespalate" de Gârda Petru Ioan
Adevărat
Dreptate mare cred ca ai
Vorbind despre metamorfoza,
Doar singur imi recunosteai
Ca n-ai fost bun nicicand la proza...
Reproșul ei nu este-acuzator
Și îi prezint un argument \"beton\":
Pe vremea cînd eram eu \"prozator\"
Atropa era doar un embrion.
Pe textul:
„Idilă modernă" de Constantin Iurascu Tataia
Mă-ncearcă-o mică bucurie,
Deși nu știu la ce m-ajută,
Că și impozitu-o să fie
Redus, cu douășcinci la sută!
(Laurențiu Ghiță)
Procentul de impozitare este de 16%; prin urmare dacă ar fi redus cu 25% rezultă 4%.
Bre Laurențiu, e-o greșală clară
În socoteala ta bezmetică;
Eu te întreb acum: tu la primară
Ce notă-aveai la aritmetică?
Pe textul:
„25 la sută" de Laurentiu Ghita
Acuma tipu-i în derută
Și e, să fim complet sincéri,
Mai mic cu douășcinci la sută
În comaparație cu ieri.
Prin catrenu-acesta sper
Să te tachinez un pic:
Síncer, cînd pronunți „sincér”
Vei ajunge grămătic !
Pe textul:
„Justificare pentru reducerea de 25 la sută" de Dan Norea
Condiment\" de criză
N-am pus deloc piper în ea,
Dar dacă nasul tău cel fin,
\"Miroase\" epigrama mea
Nu simte izul de... pelin?
(Ica Ungureanu)
Explică-mi noutatea
Ca să-nțeleg deplin:
De cînd banalitatea
Miroase a pelin?
Pe textul:
„Retrospectivă (meteo)" de Ica Ungureanu
Norică, binecuvîntată fie-vă inițiativa, nici nu se putea ca un agonist \"vînă\" ca Dan Norea să stea de \"lemn Tănase\" cînd zilnic se tipăresc culegeri de umor. Și mă bucur că i-ai avut alături pe veșnic agitatul Ion Ruse cît și pe Florentina Loredana, condeie foarte dotate în umorul românesc. Mă bucur că voi întîlni în paginile culegerii voastre pe \"veteranii\" Ananie Gagniuc, pe fie iertatul Stelian Filip cît și pe draga mea vasluiancă Sanda Ghinea care îmi amintește de îndepărtata mea junețe. Să vă dea Dumnezeu putere (și pițule!) ca să continuați această frumoasă întreprindere ! Tataia
Pe textul:
„Prăvălia cu umor vol. I" de Dan Norea
RecomandatAșa se întîmplă de obicei: se inserează un catren cu aluzii permeabile dar finuțe și stîrnește avalanșa de replici ajungîndu-se încet-încet din nou la scormonitul prin desous-uri. Să fie oare din cauză că vorbele românești asund adesea diferite aluzii și subînțelesuri? Oricum, e preferabil să asculți expresi doar aluzive decît noianul de \"fuck\" și \"shit\" din unele filme vorbite în engleză. În spiritul lanțului de catrene din acest site postez și eu un catren de aceeași factură:
Motiv de neliniște
I-am propus o escapadă
Și-s îngrijorat, firește
De-o prezumție neroadă:
Ce mă fac dacă primește ?
Pe textul:
„Tărie de caracter" de Florin Rotaru
Căsătoria...o loterie?
Căsătoria, așadar,
Pe toți bărbații îi intrigă
Precum o loterie, dar...
La loto se mai și câștigă.
(Nae Bunduri)
Soluție
Căsătoria - fapt notoriu -
E cu cîștig aleatoriu
De-aceea trebuie-adoptată
Formula cu \"Mai trage-odată\" !
Pe textul:
„Căsătoria...o loterie?" de nicolae bunduri
Florin, mi-a plăcut enorm cronica ta, ai realizat-o în maniera și spiritul inegalabilului Topîrceanu (și nici într-un caz a lui Tomazian cum afirmă cineva pe site) Iar aluziile fine (poate \"prea\") la ploaia de versuri chinuite și sofisticate ale unor colocatari agoniști sunt binevenite. E drept că și printre adepții catrenului se găsesc detui stîngaci veleitari care socotesc capodopere însăilarea de banalități în 4 versuri ce adeseori nici nu respectă regulile de prozodie, și n-au nici măcar o ușoară intenție de poantă. Dar asta e lumea sau cum spun cîte unii deosebit de înzestrați cerebral \"așa e în democrație\". Cronica ta e o adevărată bijuterie și te felicit cu toată sinceritatea. Tataia
Pe textul:
„M-am hotărât" de Florin Rotaru
Aș dori să-mi expun părerea privitoare la accentuarea vocabulei NU: consider că nu trebuie să capete rang de regulă pentru că așa a opinat Mircea Trifu, indiscutabil, un epigramist de clasă dar care nu se considera făcător de legi în domeniu. E adevărat că negația NU se accentuează cînd e vorba de un aviz de interdicție (NU rupeți florile...NU călcați pe iarbă și flori...) dar dacă într-un vers nu-și află locul accentuat, de ce să caut o formulă nepotrivită în exprimare? Cugetarea celebră a lui Hamlet nu poate fi altfel pronunțată, deși accentul nu cade pe \"nu\" ci pe \"a FI sau a nu FI\". Un englez ar răspunde regulei lui Trifu, el spune \"to BE or NOT to be\" dar noi în epigramă cum s-o transformăm în aviz de interdicție?
Pe textul:
„Măscărici, mâzgălici și mârțoage" de Dan Norea
