Șarjă amicală

Mulți publică-n Buclucul lor:
Evrei, canadieni, englezi,
Dar în domeniu de umor
Majoritatea sunt chinezi.
CIT

Mi s-a părut ceva suspect
Dar n-am vrut să anticipez
Și să îți spun, așa, direct:
Ta Ta Ye-i nume de chinez?

Dan-T

Mi s-a părut ceva suspect
Dar n-am vrut să anticipez
Și să îți spun, așa, direct:
Ta Ta Ye-i nume de chinez?
(Dan Prundoiu)

Pe prispă

A mieunat prelung cotoiu’ :
„Ce fel de nume e Prundoiu?
Nu este de CHINEZ
Ci e de peCHINEZ...“

A mieunat prelung cotoiu’ :
„Ce fel de nume e Prundoiu?
Nu este de CHINEZ
Ci e de peCHINEZ...“
ES

E semn că intru la belele,
(Mă doare splina și-un rinichi),
Căci de pe prispa casei mele
A mieunat cotoiul Sfichi...

Dan-T

P.S. maestre Sfichi, vă place cum sună catrenul dvs. d.p.d.v. ritmic? :(

„E semn că intru la belele,
(Mă doare splina și-un rinichi),
Căci de pe prispa casei mele
A mieunat cotoiul Sfichi...”
(Dan-T)

Așa e și mă joc nițel
Cu prada mea: un șoricel. :)
E.S.

„P.S. maestre Sfichi, vă place cum sună catrenul dvs. d.p.d.v. ritmic? :( ”
(Dan-T)

:) Am ales amuzat formula (ritmică) a unui catren al lui Ion Ionescu Quintus, care e mai mult decât o epigramă de amator, e o capodoperă în miniatură, citată în istorii ale literaturii.
Când prin acumulări cantitative vei face un alt salt calitativ, îți voi spune și catrenul cu pricina.
De sunat, sună exact ca epigrama lui Ion Ionescu Quintus. A lui e formidabilă prin conținut și jocul de cuvinte. A mea e un entertainment de sâmbătă seara cu un joc de cuvinte pe care ți l-am dedicat.
Dar de sunat sună la fel, având aceeași formulă.
Ion Ionescu Quintus este printre autorii pe care ți i-am recomandat.
Dacă nu-ți place iambicul, ți-l trec în trohaic:

Pe prispă

Miaună prelung cotoiu' :
„Cred că numele Prundoiu
Nu e de CHINEZ,
Ci de peCHINEZ… ”

Formula (ritmică) e apropiată de cea în iambic.
Se iau în considerare picioarele metrice și nu silabele. :)
E.S.

Mulți sunt "chinezi" și ai dreptate,
Dar turtă coci cu spuza lor,
Că în domeniu de umor,
Fără de ei, Tataie, nu se poate.

Miaună prelung cotoiu' :
„Cred că numele Prundoiu
Nu e de CHINEZ,
Ci de peCHINEZ… ”
ES

„E semn că intru la belele,
(Mă doare splina și-un rinichi),
Căci de pe prispa casei mele
A mieunat cotoiul Sfichi...”
Dan-T


Așa e și mă joc nițel
Cu prada mea: un șoricel. :)
E.S.

Eugen, după cum ne-ai spus...

Tu ești cotoiul, eu cățelul
Dar... cine este șoricelul?
Eu sper că nu ești o pootaie
Să te gândești chiar la...

Dan-T

Mi-ai asimilat strofa și accepți că tu ești cățelul.
Restul e simplu: șoricelul cu care mă joc e catrenul tău. Dacă în fabula lui Alecu Donici muntele s-a căznit și a produs un șoricel, în cazul nostru cățelul se căznește și el, mârâie la tastatură și produce tot un șoricel. Și încă unul, și încă unul... Spre bucuria cotoiului jucăuș.
Ultimul tău șoricel are o problemă de logică:
Nu poate fi altcineva potaia decât câțelul. Și preluând versurile tale, le adresăm cățelului, pt că așa e firesc:

„Eu sper că nu ești o pootaie
Să te gândești chiar la… ”

Adică stai de vorbă cu tine însuți.
Bun, după ce am lămurit această problemă, observ că preferi varinta în iambic.
Închei citându-ți din fabula lui Alecu Donici. A nu-l confunda cu Gheorghe Donici.

„Un munte se trudea de facere cumplit.
Trei zile au vuit,
Încât se clătina pământul de sub el;
Dar în sfârșit s-au desfăcut

Și au născut:
Un șoricel! ”
(Alecu Donici)

Morală

Tu repeți aici figura
Maltratându-ți tastatura.
E.S.

Epigramistul consacrat Eugen Sfichi este mereu provocat de către debutantul Prundoiu Dan



Eugen, greșeală mare
Faci prin replicile date
Lui Prundoiu căci socote:
Ce-a scris el e de valoare.

Eugen, greșeală mare
Faci prin replicile date
Lui Prundoiu căci socote:
Ce-a scris el e de valoare.
CIT

Oricât m-aș strădui,
În focul confruntării
Eu nu pot depăși
Valoarea provocării!

Dan-T

Oricât m-aș strădui,
În focul confruntării
Eu nu pot depăși
Valoarea provocării!
Dan-T

Autoprovocările lui Dan-T

Tu ai dreptate, știm prea bine
Că te confrunți mereu cu tine.
E.S.

Tu ai dreptate, știm prea bine
Că te confrunți mereu cu tine.
E.S.

Mă mai confrunt chiar și cu mine
Că-aș vrea cu voi dar... n-am cu cine!

Dan-T

Mă mai confrunt chiar și cu mine
Că-aș vrea cu voi dar... n-am cu cine!
Dan-T

Păi n-ai cu cine, că ți-e teamă
Că nu prea te băgăm în seamă.

Păi n-ai cu cine, că ți-e teamă
Că nu prea te băgăm în seamă.
ES

Un adevăr nu-l poți ascunde:
Ce m-ați băga dar... n-aveți unde!

Dan-T

Un adevăr nu-l poți ascunde:
Ce m-ați băga dar... n-aveți unde!
(Prundoiu Dan)

Ar fi un loc ce bine-l știți,
Dar nu suntem chiar nesimțiți!

Ar fi un loc ce bine-l știți,
Dar nu SUNTEM chiar nesimțiți!
CIT


Deci, recunoașteți, sunt un PICI
Luptând cu voi, doi mari VOINICI!