Constantin Gabriel Obreja

Vînător de noapte crudă, ce se ascunde în iarba udă. În desfrîu e uliul nopții, care vine în apa sorții. Vântul somnoros de fel, se trezește încet și el. Iară eu în gândul meu, vreau să te iubesc

Te-am cuprins în noaptea asta intr-o îmbrățișare vie. Vorbele prin șoapte crude stau cercei în clipe mute. Un sărut șerpuia pe un trup de catifea, mă reinvie. Soarele isi dorea să iasă dintre

Zbor de aripi înstelate, peste liniștita mare, Cu săgețile luminofore se înfig ușor în ape În adîncuri reci castele ard în foc de ursitoare Suflete de gheață albastră ce mă vor aproape. Din

Mi-adun din fire de nisip, clepsidrele de timp topit, În noaptea sigurătății mele, adun din ploi, un vis vrăjit, Mă înod în zile, cu nopțile târzii, să prind în viață un miracol. Ca să te pot

Aud lupii în zăpada cerului, cum calcă pe o urmă de înger, Fiorul din noaptea de foc lasă dâră de sânge în sufletul meu. Regele leu își sărută leoaica istovită de atîta amor infidel. Am alergat în

Am băut din butoiul cu vin,licoarea visului dulce. Toamnele pline mă hrănesc cu gândul de a te iubi. Nopțile cad în ploaia de stele și vor să se culce. În cuibul de aur te aștept în fiecare zori

Privesc din umbră o luptă a cerbilor mari. Eu vînător de gînduri bune printre armăsari. Te caut căprioară să arunc din gloanțe în vînt. Să te sărut cu mîngîierea mea într-un cuvînt. Mai vin și

A spart clepsidra nerabdarii mele, De a trece peste timpul ancorat in stanca asteptarii, Am alungat din valuri cu creasta de cocosi, Cu spada unui fulger am taiat vazduhul cu norii furiosi. M-ai

Minunea lumii a sosit la bradul imbracat in mantii de zapada. In jocul fulgilor de nea copiii se bucura, minunea ca sa vada. La geamul meu cu flori de gheata se canta un minunat colind. In casa

Vin călăreții pe cai înspumați, Dorm șerpii în iarba uscată. Vin liliecii orbi, întunecați. Roua plînge pe frunza plecată, Cerul se apleacă sub raza de soare. Gîndul cel bun e păstrat la

Dormi zînă în patul cu gratii, așternutul de fîn se în pierdut în furtună. Am tresărit singuratec, în zadar te caut în fiecare noapte cu lună. Pe nisipul de aur văd urmele tale cum fug, risipite în

Am pastrat lacrima gandului meu Intr-o inima de munte. Vorbele goale le-am aruncat, Intr-un abis de mare moarta. Din vraja unui cer cu stele, Eu mi le-am pus cuceritor pe frunte Si am legat

Am tremurat de plăcere în vâltoarea șoaptelor tale, Fire de iarbă rămîn agățate sublim în părul tău mereu, Din mîngâirea coapselor de catifea mă pierd in tine agale Și te lovesc în adîncul

Număr valurile mării care vor să mă doboare. Numai unul vrea să mă facă vînt de vara. Pe un țărm pustiu, albatroșii stau la soare. Un delfin își face dansul printre peștii care zboară. Eu

Cad fulgi de nea în palma sufletului meu. Mă îmbrac cu atîta alb pe trupul singuratec. Mă răscolesc în gînduri de furtuni mereu. Mă las furat de lupii nopților, să fiu sălbatec. Eu mă trezesc

Mă las îmbrățișat de vînturile toate, zăpada înghite tinerețea mea. Mă îmbăt cu albul violet al nopții, eu singuratec fug din calea ta. Simt vraja înghețată în mine, mă resemnez cu clipa care

N-am să uit ultima clipă în care tu erai femeia mea. Nu voi putea niciodata să te pierd din gîndurile mele. Pot să nu te mai vad in cuibarul trupului meu. Dar am să număr in fiecare noapte din

Am rascolit pamantul sa te gasesc aievea Am adunat tot cerul,sa pot iubii o stea Ma las sedus de tot fiorul tau universal Sa lupt cu tine vant de la egal la egal! Am adunat din mare atatea

Te-am sarutat in poarta vietii tale,erai fecioara intre mii de stele. Din focul meu de adevar te-am sarutat pe trup , pe par. Am numarat din clipe impreuna,nevinovati,noi am crezut in clipa cea mai

Te astept peste un milenium,sa ne intalnim printre ingerii solitari. In fecioria ta ramai o sfanta , in ruga Ursei Mari. Un nou suras de verde primavara , renaste in mine in fiecare