Constantin Colonescu

Așa cum observă și Dan, epigrama nr. 2 are nevoie de context. Probabil că ‘Steaua’ este cea rusească (?). Cel mai mult mi-a plăcut aici acel subtil “că-s destui”.

Din grupaj mi-a plăcut poanta de la “Anunț matrimonial”, cu observația că ritmul șchioapătă în versul 1 la cuvântul “caută”, iar versul 2 este de umplutură.

Aș mai remarca și epigrama nr. 3, “Unei candidate…”, pentru mesaj.

Roadele credinței sale
Sunt culese după moarte
Și urmașilor se-mparte
Când s-au pârguit la soare.

Norică, negru sau nu, umorul din replica dumitale este *copios*.

Mi-a spus: “nu-mi cere-a fetei mână,
Că nu-ți dă mâna să mi-o iei!”.
(Gârda Petru Ioan)


Să mă însor cu dânsa-aș vrea,
Dar fi’ndcă-am fost cam mult holtei
Nu aș mai cere mâna ei,
Fiind sătul de mâna mea.

(*E posibil ca poanta sa nu fie originala; Cer scuze anticipat celui/celei care revendica paternitatea/maternitatea ei.)

\"Când adversarii-i amintesc de flotă,
Îl vezi că i s-au înecat corăbiile.\"
(Laurențiu Ghiță)

Corăbiile ce i s-a-necat
De flotă când aude, -așa deodat,’
Din cote și sondaje se constată
Că sunt chiar vechea flotă, scufundată.

Vali, eu cred că varianta inițială nu are nevoie de modificări, se-nțelege poanta foarte bine, etc... Ceea ce aș avea eu de obiectat este poanta, care este răsuflată și răs-folosită de epigramiști. Dar asta depinde de tine, dacă vrei să insiști pe o epigramă care nu cred că are vreun viitor.

Ion, eu unul nu prea văd care e mesajul epigramei, mai ales, așa cum observă și Laurențiu, de ce acest individ ar fi “mămos.” Cred totuși că ideea “a supt silicon” are ceva potențial, deci poate că nu e cazul să o abandonezi. (Și lasă un spațiu în titlu înaintea parantezei.)

\"Îți spun sub
Anonimat:
Este cub
Nu e pătrat.\"
(Dan Norea)

Foarte interesanta metrica (lui Norică):

Intrigant,
Interesant,
Ritmul îi
De căpătâi.


\"Deci: capu-i e pătrat și mare
Să-ncapă-n el mintea obtuză.\"
(Vali Slavu)

Unui cap pătrat:

Ai cap pătrat sau ‘l-ai rotund?
Acesta-i un aspect secund,
Căci ce e-n el e important.
(În cazul tău e doar neant.)

În pace și-n război fruntași
Au fost ai noștri-naintași.
Și azi avem înaintași,
Dar și destul de buni fundași.

Ambele expresii sunt folosite, si \"in palme\" si \"pe palme\", conf. DEX.

De ești cuminte, ești un prost;
Când ești cinstit e vai de tine.
La noi mereu așa a fost,
Ca-n vorba „facerea de bine...”

Dan, mulțumesc pentru comentarii.

Că vorba lungă-i sărăcie
E lege pentr-un om decent,
Dar legea asta, cum se știe,
A fost respinsă-n Parlament.

La tema asta m-aș băga un pic
Însă m-am pricopsit cu o viroză
Și n-am mai scris de-o vreme mai nimic...
Dar aș putea să vă trimit o poză
(Florian Rotaru)

E oportună-a voastră întrebare,
Iar poza-ar rezolva perfect problema,
Căci sunt, cu siguranță necesare,
Fotografii ce ilustrează tema.

Bună poanta!

Vali, o epigramă trebuie să conțină un grăunte de înțelepciune redat într-o formă memorabilă, cu o întorsătură umoristică, surprinzătoare la sfârșit (“poanta”). Poezioara ta nu conține, de această dată, niciunul din aceste ingrediente, este mai degrabă un exercițiu în căutarea unui subiect.
Cu prietenie,
Colo

Vali, singura obiecție (foarte minoră) ar mai fi că legătura dintre versul 1 și versul 2 e cam slăbuță, dar asta depinde de preferința dumitale. Eu aș fi făcut-o așa:

“E mândru vecinul că are-o nevastă
Ce-i vrednică tare, nimic nu-i de spus,”

Asta elimină și acele puncte de suspensie din primul vers care nu sunt decât o inutilă complicație. În rest, eu nu mai am ce să te învăț aici, predau ștafeta altora mai deștepți:) Bravo!

A, încă ceva (scuze, așa sunt eu, cârcotaș:) Ritmul în versul 3 în noua formă șchioapătă la cuvântul “toată”, care ar trebui citit în totalitate fără accent dacă s-ar păstra ritmul corect.

Da, s-a rezolvat punctul 2) de mai sus, ceea ce e remarcabil, dar problema de la punctual 1) persistă: cine cui i-a pus, nevasta bărbatului, sau bărbatul nevestei?

Din Prezidențialele bermude
A răsuflat o briză ce se duse
(Sau cel puțin așa se cam aude)
Pân-la urechile lu’ nenea Ruse.

Bravo, ai făcut un progress excelent. După părerea mea, ar mai fi două hibe:
1)în versul 2 nu e clar la cine se referă “I-a pus…” – la bărbat sau la nevastă.
2)Situația se cere un pic mai bine conturată: de ce i-a pus nevasta merinde bărbatului, pleacă undeva, sau pur simplu a “pus”, de exemplu, conserve pentru iarnă? Poate că dacă sugerezi că omul a plecat de-acasă și la plecare nevasta i- a pus merinde pentru drum, pregătești și mai bine poanta cu coarnele – nevasta i-a pus coarne în timp ce el era plecat de-acasă.
Altfel, ai reușit să creezi o mândrețe de ritm amfibrahic.

Încă ceva: Am observat ca nu încadrezi corect epigramele în categoria de “Epigrame”. Cauza este, probabil, că nu folosești Internet Explorer, ci alt browser (Firefox sau Chrome sau altceva). Dacă așa e, atunci, după ce ai postat un text trebuie să revii în modul de editare a textului, unde îți va apărea o nouă căsuță intitulată “Topica acestui text”; acolo selectezi “Epigramă” sau “Ghicitoare”, sau ce vrei să fie textul tău. Altfel, toate textele tale merg la “Poezie” în general și vor fi judecate ca atare.

(Scuzați, am crezut că sunteți Dumnealui și nu Dumneaei:)

Vrednică a lui nevastă!
(Nu-i nimenea să o toarne?)
Că i-a pus compoturi, pastă,
Dar și-o dulceață de coarne!
(Vali Sasvu)

Vali, poanta nu e rea, dar epigrama suferă la prozodie: în versul 2, ritmul se rupe la cuvantul “nimenea”; în versul 4 accentul cade greșit în cuvântul “dulceață”. Din păcate, singurul fel în care ai putea păstra sintagma “dulceață de coarne” intactă este să schimbi ritmul întregii epigrame din cel aproximativ trohaic de acum într-un ritm ternar, de exemplu amfibrahic sau anapestic.
Așa, ca exercițiu, versul doi în ritm trohaic corect ar fi:
“Nu e nimenea s-o toarne”, iar versul 4 în trohaic ar fi:
“Și dulceața cea de coarne”. (Dar, desigur, în varianta asta se cam pierde poanta.) În anapestic, versul 4 ar suna cam așa:
“Și-o dulceață de coarne i-a pus.”

În plus, cuvântul “pastă” pare a fi lipit acolo numai de dragul rimei.