Constantin Colonescu
Verificat@constantin-colonescu
Born in 1956 in Colonești, Olt. Currently teaches Economics in Edmonton, Canada. Publication: "A smile from overseas," with Sorin Olariu, Laurentiu Orasanu, Ovidiu Creanga, and Valeriu Cercel. Publisher Anamarol, Bucharest, 2008.
Din grupaj mi-a plăcut poanta de la “Anunț matrimonial”, cu observația că ritmul șchioapătă în versul 1 la cuvântul “caută”, iar versul 2 este de umplutură.
Aș mai remarca și epigrama nr. 3, “Unei candidate…”, pentru mesaj.
Pe textul:
„Concurs Sibiu 2009" de Atropa Belladona
Sunt culese după moarte
Și urmașilor se-mparte
Când s-au pârguit la soare.
Norică, negru sau nu, umorul din replica dumitale este *copios*.
Pe textul:
„Credința dă roade" de Constantin Colonescu
Că nu-ți dă mâna să mi-o iei!”.
(Gârda Petru Ioan)
Să mă însor cu dânsa-aș vrea,
Dar fi’ndcă-am fost cam mult holtei
Nu aș mai cere mâna ei,
Fiind sătul de mâna mea.
(*E posibil ca poanta sa nu fie originala; Cer scuze anticipat celui/celei care revendica paternitatea/maternitatea ei.)
Pe textul:
„Concurs Sibiu 2009" de Gârda Petru Ioan
Îl vezi că i s-au înecat corăbiile.\"
(Laurențiu Ghiță)
Corăbiile ce i s-a-necat
De flotă când aude, -așa deodat,’
Din cote și sondaje se constată
Că sunt chiar vechea flotă, scufundată.
Pe textul:
„Președintelui Băsescu" de Laurentiu Ghita
Pe textul:
„Promisiune respectată" de Vali Slavu
Pe textul:
„Gimnastul acrobat" de Ruse Ion
De îmbunătățitAnonimat:
Este cub
Nu e pătrat.\"
(Dan Norea)
Foarte interesanta metrica (lui Norică):
Intrigant,
Interesant,
Ritmul îi
De căpătâi.
\"Deci: capu-i e pătrat și mare
Să-ncapă-n el mintea obtuză.\"
(Vali Slavu)
Unui cap pătrat:
Ai cap pătrat sau ‘l-ai rotund?
Acesta-i un aspect secund,
Căci ce e-n el e important.
(În cazul tău e doar neant.)
Pe textul:
„Consolare" de Constantin Colonescu
Au fost ai noștri-naintași.
Și azi avem înaintași,
Dar și destul de buni fundași.
Pe textul:
„De generații" de Constantin Colonescu
Pe textul:
„Promisiune respectată" de Vali Slavu
Când ești cinstit e vai de tine.
La noi mereu așa a fost,
Ca-n vorba „facerea de bine...”
Dan, mulțumesc pentru comentarii.
Pe textul:
„Ciclul `Proști de buni`" de Constantin Colonescu
E lege pentr-un om decent,
Dar legea asta, cum se știe,
A fost respinsă-n Parlament.
Pe textul:
„Lucrările Parlamentului" de ioan toderascu
Însă m-am pricopsit cu o viroză
Și n-am mai scris de-o vreme mai nimic...
Dar aș putea să vă trimit o poză
(Florian Rotaru)
E oportună-a voastră întrebare,
Iar poza-ar rezolva perfect problema,
Căci sunt, cu siguranță necesare,
Fotografii ce ilustrează tema.
Bună poanta!
Pe textul:
„Exploatăm prostia" de Laurentiu Ghita
Cu prietenie,
Colo
Pe textul:
„Confesiuni zodiacale" de Vali Slavu
“E mândru vecinul că are-o nevastă
Ce-i vrednică tare, nimic nu-i de spus,”
Asta elimină și acele puncte de suspensie din primul vers care nu sunt decât o inutilă complicație. În rest, eu nu mai am ce să te învăț aici, predau ștafeta altora mai deștepți:) Bravo!
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
A răsuflat o briză ce se duse
(Sau cel puțin așa se cam aude)
Pân-la urechile lu’ nenea Ruse.
Pe textul:
„Urme de siaj" de Ruse Ion
1)în versul 2 nu e clar la cine se referă “I-a pus…” – la bărbat sau la nevastă.
2)Situația se cere un pic mai bine conturată: de ce i-a pus nevasta merinde bărbatului, pleacă undeva, sau pur simplu a “pus”, de exemplu, conserve pentru iarnă? Poate că dacă sugerezi că omul a plecat de-acasă și la plecare nevasta i- a pus merinde pentru drum, pregătești și mai bine poanta cu coarnele – nevasta i-a pus coarne în timp ce el era plecat de-acasă.
Altfel, ai reușit să creezi o mândrețe de ritm amfibrahic.
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
(Scuzați, am crezut că sunteți Dumnealui și nu Dumneaei:)
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
(Nu-i nimenea să o toarne?)
Că i-a pus compoturi, pastă,
Dar și-o dulceață de coarne!
(Vali Sasvu)
Vali, poanta nu e rea, dar epigrama suferă la prozodie: în versul 2, ritmul se rupe la cuvantul “nimenea”; în versul 4 accentul cade greșit în cuvântul “dulceață”. Din păcate, singurul fel în care ai putea păstra sintagma “dulceață de coarne” intactă este să schimbi ritmul întregii epigrame din cel aproximativ trohaic de acum într-un ritm ternar, de exemplu amfibrahic sau anapestic.
Așa, ca exercițiu, versul doi în ritm trohaic corect ar fi:
“Nu e nimenea s-o toarne”, iar versul 4 în trohaic ar fi:
“Și dulceața cea de coarne”. (Dar, desigur, în varianta asta se cam pierde poanta.) În anapestic, versul 4 ar suna cam așa:
“Și-o dulceață de coarne i-a pus.”
În plus, cuvântul “pastă” pare a fi lipit acolo numai de dragul rimei.
Pe textul:
„Menaj" de Vali Slavu
