Petre Roman

Observația-i corectă
Și-aș mai spune doar atât:
Umblă prin lumea selectă
Și nu-i stă nimic în gât.

Printre oameni galantoni,
Obiceiul dumisale
E să-și țină-n pantaloni
Cele două amigdale.

M-am ferit să fiu mișel
Că, a-i da un pumn în gură,
Se considera, la el,
Lovitură sub centură.

Iliescu gâtu-a vrut să-i ia,
Însă n-a avut ce-i face,
Fi’ndcă Roman, se știa deja,
Este cefalotorace.

Dragă Colo, eu cred că ai prins o idee bună dar dorind să o dezvolți în ritm amfibrachic (ritm pretențios și limitativ) ai păcătuit în ceea ce privește ritmul și fluența exprimării. Vezi\"greșeli ai putea să îi numeri\" și \"deși la el asta-i ciudat\". Nu sună firesc. Ar fi sunat mai românește: \"La câte greșeli poți să-i numeri/ La el mi se pare ciudat/ Căci capul și-l poartă pe umeri/\"
Te rog să nu te superi, site-ul Agonia este un soi de cenaclu și este normel să ne prezentăm opiniile.

Nu numai că nu mă supăr, dar sunt onorat de prezența dumitale pe această pagină. Totuși, nu sunt de acord cu schimbarea propusă, pentru că unitatea epigramei, ca și efectul poantei ar fi slăbite: 1) expresia “a fi cu capul pe umeri”, în sensul de a fi rațional, rezonabil, lucid, trebuie să rămână intactă; și 2) legătura dintre pregătirea poantei și poantă trebuie să rămână strânsă: e ciudat că face greșeli, el fiind un om “cu capul pe umeri”.