Constantin Adriana

Simt amurgul nerostit Al iubirii tale, Dar stau senina in zenit Gandind,ca rasaritul Care l-am privit Inseamna totul.

Plecata am fost in zari celeste, Dorind cu patos si cu dor, Iubirea pura s-o intalnesc. Si fericita am aflat-o Doar daruind intens amor. Atunci ma intreb,ce rost mai are, Sa caut dar in

Sunt roua unei dimineti de vara, Senina stand pe o petala. Astept tacuta sa apari Tu, soare bland, ca sa dispar...

M-a invaluit apusul violet, Privind in zari de asteptari. Ma caut si nu ma gasesc. Plecata sunt spre nicaieri Cu-n vis rebel,ce numai ieri Il ascundeam,crezand ca pot Tacerea ta sa o

Intalnesc adesea Oameni care poarta Masca ignorantei. Nu-si dau seama poate, Ca riscul e mare Sa fie luati, Ca atare. Sau poate ca, Merita Laudati sa fie, Doar ei sunt singurii Ce te pot

Ganduri de dor Mi-au fost furate, De noaptea uitarii Plecata s-adape Linistea tacerii.

Asteptand un raspuns, Timpul se dilata In ochii mei albiti De imensitatea clipei Care trece,spulberandu-mi Viitorul insipid In priviri. Trecutul ma doare... Viitorul ma indispune... Dar

Zambet de floare, Zumzet de culoare, Parfumul curcubeului Ce apare, Dupa lacrimile de tristete Ale cerului Singuratatii tale, E viata care Reuseste cand doare, Sa vada numai Soare si

Mi-e greu fara iubirea ta, Sa rad,sa plang sau sa mai pot spera. Simt si acum zefirul mangaierii tale, Cuvinte dulci,priviri blajine, Un zambet care,le-am pierdut? Asa se pare. Si totusi

Cand tu si eu nu suntem,noi, Iar lumea intreaga intre amandoi E imposibila iubirea-n doi. Dar o iubire ce s-a marturisit, Sfarsitu-i este chiar din inceput. In fiecare clipa care trece, In

Adorata mea copila, Un ingeras naiv Ce-mi cauta privirea Pentru a-mi da lumina, Voi reusi eu oare Sa pot sa-ti daruiesc Credinta ca iubire E in toate si in tot ? Ca viata este lupta, Lupta

Ma strig si Ma chem, Pe mine cea care, Traiam primaveri Insetata de tine. Ma rog, Ma implor, Sa mai simt Un dor, Un dor nebun de tine. Stiu ca exist Si nu-mi doresc decat, Sa am un singur

Ramuri de vis Imi cresc din abis Spre cer. Simt adierea iubirii Ce-a vrut sa fie Si tresar fascinata De feeria amintirii, Singura Pe care o mai am, Despre tine.

Te astept doar maine, La ceasul inserarii, Adunand Lacrimile sperantei Ca poate vei veni, Intr-o cupa a statorniciei. Te astept doar maine, Asa cum te-am asteptat Intodeauna Cand uitai sa

Trecut-au vesnicii de cand, Cununi ne-am pus prin legamant. Trecut-au vesnicii, Ce trist... Doar ieri,eram in paradis. Ce clipe minunate au fost, Cand toate-n lume aveau un rost. Ma simt

Mi-ai smuls aripile sperantei Ca ingerii sunt printre noi. M-ai obligat, Sa port clepsidra tacerii tale Si fiecare clipa care trece, Imi cauterizeaza sufletul, Pastrat cu sfintenie Pana a te

Un colt de stea E inima mea, Restul s-a pierdut in zari... Acum inteleg, de ce Diminetile imi sunt senine, Iar serile tanjesc dupa nemarginire...

Stelele daruite de tine, Le-am pus intr-o glastra In inima mea. Ziua nu le vad, Dar stiu ca sunt acolo Si mangai cu privirea, Zambind, Clipa cand mi le-ai daruit. Dar

Te iubesc desi nu te cunosc,iar iubirea ce ti-o port in suflet e asemeni unui diamant cu mii de fete,ce ma face sa ma simt pura si invincibila. Uneori simt raceala adorabilei pietre pretioase,dar

In miez de zi, Mi-am zarit umbra Cazuta la pamant, Incercand sa-l cuprinda Intr-o vesnica rugaciune de iertare Catre Dumnezeu. O privesc speriata si imi spun, Ca soarele nu este la zenit. Ca

Mintim ratacind adevarul Care doare, Mintim dorind sa parem Altfel ca stare, Mintim ascunzand o idee Care poate distruge,dar De neiertat si cruda E minciuna, Spusa pentru a seduce.