Buchetul de stele daruit de tine

poezia trece de concretetea evenimentului prin faptul ca il imbraca intr-o haina ce il recupereaza si il reda inefabilului.

cam pe aceasta linie trebuie sa mearga lucrul tau la ideile pe care vrei sa le expui in stare de poezie.

cum e ideea de mai sus.
mai intai apare o contradictie logica in exprimare: daca nu vezi stelele ziua nu inseamna ca in glastra ta e \"nimicul\". tre\' sa te hotarasti: ori stele ori nimic.

poate ai vrut sa potentezi imaginea urmatoare a dansului stelar din timpul noptii.

si aici mai trebuie lucrat:
\"Imi atingeau buzele in treacat
De simteam fiori...\"

e prea usor spus, prea declarativ.

apoi apropierea dintre nimic si \"gol\" pare putin fortata.

in poezie cuvantul nu salveaza ideea, iar apropierile contrastante trebuie sa fie bine lucrate incat sa induca cititorului sensibilitatea perceptiei.

finalul cade. in poezie multi acorda finalurilor o importanta majora, le fac sa fie apogeul textului. asta e si bine si rau. la tine insa finalul se pierde iarasi in nesemnificativ:

\"De ce a trebuit
Sa-mi iei stelele inapoi,
Cand sunt,
Atat de multe pe cer ?\"

cititorul ramane pierdut si nu pricepe intentia ta si deznodamantul textului.

trebuie sa deschizi inima, si sa descoperi firele de lumina care fac poezia din trairi si cuvinte.

magul

Ziua nu le vedeam,
Dar stiam ca sunt acolo
Si mangaiam cu privirea,
Nimicul din vaza.
Dar noaptea...
Noaptea,dansau
Prin camera
Si nu ma lasau sa dorm.
Mi se aseazau prin par...
Imi atingeau buzele in treacat
De simteam fiori...

Mi-a placut mult aceasta parte, restul mi se pare bana.