Constandache G. Ferid

E bine si asa. Ține exclusiv de traducere. Aveam de ales între traducerea preotului Cornilescu „parte bărbătească și parte femeiască” și Gute Botschaft Verlag. Mi s-a parut mai actuală a doua.

Oricum textul original al Genezei „noastre” face referire la \"zakar\" și \"neqebah\", termeni care pot fi înțeleși la fel de bine și în varianta propusa de cei de la GBV.

Toate bune.

draga Adrian,

intentia mea nu a fost sa fac o exegeza a pericopei biblice; nici macar o eisegeza. si nici nu cred ca un demers hermeneutic ar rezona cu orizontul de asteptare al citiorului indeobste grabit si interesat de esential.

a fost un gest spontan, prilejuit de citirea sfintei slove. cred ca asta ar merita sa-ti retina atentia. Chairein!

ai dreptate. incadrarea la \"ganduri\" ar fi fost mai potrivita. iarta-mi vina asta! o voi indrepta chiar acum.

Mama draga... ce m-ai indus in eroare. Ca un regizor hatru care conduce storia spre o finalitate logica; iar cand finalitatea sa se produca... ori e alta, ori vezi cu stupoare THE AND.

Practic, citind neputinta „primului om” de a-si insusi imaginea de ansamblu, ma asteptam sa inchei feminist: asa s-a nascut Eva, asa s-a nascut holismul. Si daca acesta ar fi fost finalul m-as fi mirat din nou stiind de cata punctualitate poate fi capabila „prima doamna” si m-as fi trezit cu acel nod in gat pe care l-am avut la finele cartii lui Haim Cohn „Arestarea, procesul și moartea lui Iisus Christos”. Din fericire a fost sa fie... altfel!

Numai bine.

O abordare atipica si interesanta prin luciditatea analizei. Pacat ca cei doi subiecti nu se mai pot obiectiva prin citerea acestor impresii. Si iata de ce demersul tau, curajos de altfel, va fi ca un om care va rataci totdeauna in cautarea cuiva care niciodata nu va mai putea fi gasit. Nici schimbat.

ma intreb ce vei face maine, dupa ce te vei fi cunoscut. poate voi afla vreodata.

Poate exagerez. Daca o fac, o fac poate din prea-omenescul meu sau poate dintr-un reflex pur pedagogic.

Poate nu exagerez. Daca este asa, atunci vei fi de acord cu mine ca fiarele cu patru picioare sunt de departe mai ingenue decat cele cu doua. Caci in lumea lor nu va fi vreodata loc de Holocaust sau de 11 septembrie (ca sa nu insir acum intreaga litanie in materia asta macabra). Motivul? L-ai identificat chiar tu: pentru ca ‚cele patru labe ale lor nu le duc mai departe decat o cer nevoile’ precum se intampla in cazul celor pot ‚murdari chiar cu labele lor’ inaltul.

Sa fim seriosi!

De acord cu tine cu „victimele religiilor”. Insa faptul ca atat de multi au confundat actul credintei cu altceva nu este un motiv suficient ca tu si cu mine sa o facem, dupa cum nu trebuie sa mai bem cancerigenul TEC pe motiv ca atatia altii au facut-o acum 10 ani.

Nu. Nu religia in sine este solutia, nici sleatha sistemelor denominationale care au aparut intre timp, ci Iisus Christos. Si desi in minoritate, sunt destui pe lumea asta care mai cred in El, de-adevaratelea; oameni care mai pretuiesc gestul Unui tanar de 31 de ani care a iubit atat de mult omenirea incat a sfarsit in contul ei rastignit pe o cruce romana, batut in cuie intre doi talhari ordinari si cu o coroana a supremului dispret infipta bestial in frunte.... de ce? ca s-o rascumpere juridic si sa dea fiecarui om de sub soare un cec in alb intru iertare si mantuire; oameni care mai cred ca sangele Sfantului nu a curs degeaba la poalele crucii; oameni care au inteles ca singurul axis mundis intr-o lume fara repere este invariabil Christos.

Nu este nevoie de inca 1000 de noi denominatiuni crestine, este nevoie de Christos. Da, vei spune: exagereaza din nou. Poate da, poate nu. Vezi tu, Geisler avea dreptate cand spunea ca moralitatea este raspunsul omului in aceasta lume, iar religia este raspunsul omului fata de revelatia de dincolo de aceasta lume. Prima cheama la datorie, a doua la inchinare. Dar religia difera de morala pentru ca ultima poate doar sa scoata in evidenta slabiciunea sau omenescul omului, dar numai prima il poate ajuta sa le depaseasca. Morala spune omului ce trebuie sa faca, dar religia (adica numai Christos, nu sistemele doctrinare) il poate ajuta sa indeplineasca acel lucru. Fara ajutorul prietenesc al lui Christos e ca si cum cineva in groapa fiind s-ar trage de par ca sa ajunga sus si sa se salveze.

(a nu se omite si ca Dumnezeu ne-a pus in cap un fel de microcip care se numeste constiinta si care se sesizeaza imediat daca „una stii si alta faci”; cand scriu asta ma gandesc la un text sacru scris de sf. Pavel care spunea in cartea adresata romanilor: „cand paganii, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisă in inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta marturisesc constiinta și gindurile lor, care sau se invinovatesc sau se desvinovatesc intre ele.”)

Spui: Ce folos o natie foarte corecta, morala si cinstita, cand celelalte nu sunt la fel si oamenii mor de foame? Ce folos deci sa ai o familie fericita intr-o lume de pesti si imoralitate? Ce rost are a mai exista natii corecte, morale si cinstite cand celelalte nu sunt la fel si oamenii mor de foame?! Sa dam atunci delete corectitudinii, moralei si cinstei... sa fim ca celelalte natii! Ca lumea! Fara insusiri! Si atunci, cu siguranta vor muri mai putini oameni de foame.

Hai sa fim seriosi!

Cat priveste constragerea, fii te rog consecvent. Acuzi deschis crestinismul pentru constrangere dupa care, la doar cateva fraze faci apologia „statelor mai avansate care pun pret pe acel simt civic care NU LASA LOC exagerarilor sociale”. Oare nu e si asta tot o constrangere? Vezi tu, Sergiu, problema nu este cu privire la constrangere. De mici suntem constansi sa scoatem de la spate masinuta si s-o dam si partenerului de joaca; sa nu raspundem la injuraturi; sa nu tragem cu prastia; sa nu ridicam fustele fetelor. Un gen de constrangere care se suprapune cu educatia si fara de care am ramane niste delicventi inca de la nastere. Ca habar n-are pruncul de proprietatea altuia si nici nu-l intereseaza: vrea totul numai pentru el. Iar cand nu i se da ce vrea muschii lui se inroseste la fata si plange isteric un plans pe care daca ar avea vreo 15 ani in plus l-ar metamorfoza intr-un pumn in plina figura celui care il constrange sa-si vina in fire. Educatia si bunul simt ne constrang. Si crestinismul. Si e bine ca e asa.

Exagerez?

Pentru Hanna: multumesc pentru ca te-ai uitat pe text si printre barbi! da, ne vom citi.

Pentru Eugen: stilul de abordare a textului si a persoanei, ambele necunoscute dvrs, ma pune in imposibilitate de a va raspunde mai mult decat am facut-o in aceste trei randuri.

Inechivoc esti o sfanta!

Ma intreb in schimb la ce-ti foloseste perspectiva pe care ti-o da fructul permis cu privire la cel oprit?! De ce l-ai cunoaste, chiar si prin intermediere?! E pura curiozitate intelectuala sau fructul tentatiei? Mare grija, Eva s-a fript!

Cand vei afla adevarul, sa-mi spui si mie!

Multumesc pentru felicitari! Uneori ma intreb daca merit atata tranzitivitate...

Ferid

Multumesc pentru felicitari. Nu le merit, dupa cum nu merit un salut pe strada. Ambele categorii imi comunica faptul ca sunt recunoscut de cineva. Si au darul de a ma surprinde. Placut.
Dupa cum poti observa „pretextul” a funcționat.