A căzut mercur în retrograd
La soare-apune-n spițe
Descos în praf ici-colo un smarald
Și-l împletesc în ițe.
Poate în ele te pot prinde-n dar
La ora de chindie
Și să te torn încet din
Lunaticul e visător de lună
Cotropitor de stele, șugubăț;
Străpunge norii, îi atârnă-n băț
Și un făuritor de faptă bună.
Căutător de vânturi, risipitor de fraze,
Adapă caii săi în somn
Ți-am spus vreodată cât ești de frumoasă
Sau cum din flori, în vise, te culeg;
Ori cum îmi curge-n vene tumultoasă
Dragoste-adâncă ce doresc s-o-ncheg?
Ți-aș da atâtea flori și
De te prefaci în spadă sau Cruce de te faci,
Nu sunt dovezi de seamă că știi a birui,
Să te apleci, discret, spre cel ce n-are și să taci,
Poți fi aprig tăiș celui ce are și nu va dărui.
De-ai
Astăzi pe la amiezi
treceai așa... tăcută
prin mintea mea,
prin fața ochilor ce pândesc din interior.
Ți-am făcut o caracterizare scurtă
fără să ma auzi,
fără să mă aud:
ochi mari și
Îți scriu
popor român
din adâncul
inimii,
Nu vreau să pară
o emfază,
dar
te iubesc.
Te iubesc
din toată ființa mea.
Dacă mă întrebi:
De ce?
să știi
că
nu am un răspuns.
Pur și
Ce frumos mai cântă lemnul
Când ciocanele îl bat,
Spui că plânge Betleemul
Când Hristos e-ncoronat.
Sună scândură bătrână
Doar pe notele cerești.
Cine-o vrea sa mi te pună
-n
În țara lui „Leru-i ler”
Nu se ajunge cu trenul, ci cu colinde
Și cu miros de zahăr ars.
Daruri ce nu se pot nici cumpăra, nici vinde.
În țara lui „Leru-i ler”
Se doinește sau se doinea
Pornit-a în oastea lui Tudor, bătrâni și falnici feciori,
Pe coame de deal, pe creste de munți și pale de nori.
În astă oaste se-avântă și dârzul Dragomir
Un munte de om, cu flăcari în ochi, mânie
CO