cold rain

Ce s-a întâmplat cu lucrurile pe care mi le-am dorit atât de mult? S-au risipit de mult în vânt... Ce s-a întâmplat cu vocile pe care îmi doream să le aud? Am încetat de mult să le mai

Un balaur de frunze Și-a-ntins aripa de sevă Să te prindă ca în vis, Să te-arunce în abis Și să guste al tău sânge. În oglinda de sclipiri A agonicelor spaime El a vrut să te admiri Și să

Sfâșietoarele tale lacrimi ce ți se scurg din ochi Și-alunecă să mă înece, În al lor curs, din apă se transformă în sânge rece. Și când aud cum plângi în miez de noapte – Oniricele lupte te

Aud ecoul cun strigă Din cele două nopți înspăimântate: Una-i în frunte, Alta-i în spate. Și fuge cu vântul Un zbor de pasăre Þinând în pliscul ei plat Firul apusului ce s-a lăsat. Aud

Am vrut să deschid ochii Să-ți apuc sufletul, Dar nu – sunt trează Dincolo de ora ce îndelung veghează Și-ascunde orizontul. Și te alung cu clipirea în care țipă timpul. Am vrut să deschid

Plângi tu – ființă fără lacrimi, Să ți se scurgă cenușa din ochi! Plângi și blestemă ale tale patimi Ce se ridică din ochi ca niște aburi. Urcă spre neființă – plutește în nori Și udă cu ale

Amintirile dulci ale zilei de ieri Ies la iveală de prin colțuri de-ncăperi Și zâmbesc palide în oglinda crăpată De furia zilelor de altădată. Amintirile dulci mă privesc prin ochii tăi

Vroiam să-ți vorbesc despre demonii Care bat la ușa mea. Dar dincolo de umbrele albe ca e nea Nu ești tu, ci numai fumuri străvezii… Iar demonii se înghesuie, se luptă Să deschidă poarta, să

Poate că unele lucruri nu se schimă niciodată, Dar, când te văd acum, după atâta vreme, Îmi pare că am în față umbra ștearsă a unui trecut de mult uitat. Îmi pare că a reînviat cenușa ce a căzut

În toamnă culoarea ce arde în frunze Agonic se prăbușește, în dansul cu ploaia, Peste ai tăi ochi și ale tale buze Și jocul se schimbă, se schimbă în mine, Te schimbă, te stinge, te-aprinde Și

Mângâie-mi suspinele cu privirea ta Și alungă noaptea cu Amândouă mâinile tale. Te văd prin umbra lacrimilor Care își unduiesc valurile în ochii mei Și îți scurg imaginea cu clipirea

Îmi înec suspinele în mare, Prin valuri azurii pierdute-n clipe, Spre porțile trecutului închise de uitare, Visând la ziua în care vei veni… Vei veni iar eu voi fi a ta, Fără să-mi spui, fără

Ne topim amândoi într-un sărut. Un sărut în care se scurge Tot Universul… Aruncați în tăcere, Pierduți în clipa cuvântului Ne topim în sărut. Și rodul copacului strivit De ura

Când te priveam prin geamul rece, Ca prin vis, Vedeam în tine drumul spre abis. Vedeam umbra unui Paradis dorit Deși știam că toți cei care mi-au vorbit doar au mințit. Vedeam… și simțeam

Aud, dar nu vreau să răspund. Știu că tu ai vrea să-mi spui multe, Ai vrea să-ți golești sufletul în mâna mea, Să mi-l dai să-l privesc. Ai vrea să deschid ochii, Ai vrea să las lacrimile să

Văd iar nori negri – soarele se stinge. Lumina albă se stinge și sângele Devine din ce în ce mai rece. Privesc cu disperare, te aud, dar tac. Nu mai suport, nu mai vreau… m-am săturat să fiu

Lumina albă lucește mat în ochii tăi. Ochii tăi sticlesc de lumină. S-ar lumina întregul Univers… Dar lumina se stinge, Iar ochii tăi se închid. Închid în ei durerea tăcerii și-a

Reflecții în cioburile unei oglinzi Picături roșii de sânge în care lucește durerea… Peste bătăile rare ale unei inimi se așterne… tăcerea! Roșu în ochii negri ce privesc cu groază, Negru în