Poezie

Unele lucruri

1 min lectură·7 octombrie 2006

Mediu

Poate că unele lucruri nu se schimă niciodată,

Dar, când te văd acum, după atâta vreme,

Îmi pare că am în față umbra ștearsă a unui trecut de mult uitat.

Îmi pare că a reînviat cenușa ce a căzut din ochii tăi de lut

Care acum un timp erau mai vii, mai calzi, mai expresivi.

Și-mi pare că acum, când plouă și tu-mi stai înainte,

Nu văd un om, ci o ceață străvezie

Care încearcă să-mi vorbească,

Să îmi explice că viața merge mai departe,

Că lumea trece, vine și se schimbă.

Dar tu, de fapt nu spui nimic, m-aștepți pe mine să vorbesc;

Iar eu am rămas mută, tristă, abătută,

Că ceea ce era înainte viu, frumos iar eu iubeam,

E-acuma praf și pulbere și vreau

Să pleci, să te pierzi în alte umbre

Unde eu să nu pot să te văd.

Și sper, că-n vremea ce-o să vină,

Cenușa ta – praful sau umbra ce ai devenit în mod bizar

Să te aducă înapoi așa cum aș fi vrut să fii.

Și o să-mi iert atunci tăcerea și o să zic

Că poate… unele lucruri nu se schimbă niciodată…

00718

cold rain. “Unele lucruri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cold-rain/poezie/207544/unele-lucruri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.