împietrind clipa

un monolog liric

doar femininul se evidentiaza lasand senzatia accesului la timpul universal.
o usoara tristete degaja posibilitatea intalnirii (\"am fi putut\", \"s-ar fi oprit\", \"ar fi fost\").
acceptarea intalnirii este resimtita ca o capitulare dupa o impotrivire fara sanse.
\"sentinta\" se da in ultimul vers ca o pierdere irecuperabila

frumos

Chiar descopar ca imi place din ce in ce mai mult poezia ta, in general, nu numai cea de fata!
Dar aici ai realizat niste imagini frumoase, felicitari!
Imi plac mai ales:
\"...îngenuncheată luna
s-ar fi oprit preț de-un vis...\"
...de fapt, totul e frumos, dar astea imi plac mie, ma duc cu gandul la rugaciune de seara in miros de tamaie...
Inca mai pot remarca folosirea conditionalului-optativ pe parcursul poeziei, ce da o tenta de vis poemului...
Gata, merg sa ma rog! :)
La re-citire!
D.D.

Daca acel maine ,,ar fi uitat să se nască\'\',ce frumos ar fi fost prezentul!Trista, dar si foarte frumoasa!
Ingerasul

Nichita,uneori ne complacem in narcisica noastră singurătate.
Atunci ne luam gandurile,le înfășurăm după deget și ne intrebăm; ce-ar fi fost daca?.....
Daniel,prezenta ta mă onorează, să spun șii că îimi face plăcere sau să tac?
Îmgeraș,ești doar tu.:) Multumesc de citire.
Gabriela