Poezii

Am contopit doua momente, Un început de mai și Un sfârșit de octombrie, Le-am cusut împreună Vrând să-mi strâmtez viața Ca și cum ar fi fost o fustă, Fără să-mi pese de gânduri, De imagini și

Ocean sălbatic, plutești prin mine, Răsfrânge-ți setea și orgoliul mut, Colindă-mi încăperile, transformă-te în șine, Vindecă și rănește, la fel ca la-nceput... Un coridor de Soare și de

Sunt un consumator, Mă hranesc cu timp și spațiu, Dolul mă indoliază Și mă simt viciat, Oglinda se înnegrește Rochia se destinde N-am mai purtat-o și-n seara asta, Am ascultat ultimul

Îmi picură gânduri, le simt Covârșitoare! Greoaie și blande, gonind Paralizante... Dă-mi liniștea, julie! Nu știu unde s-ascunde, Strecoară-mă cu vorbe, măcelărind, Soluția pictată pe-o

Dacă ai ști să-mi ocolești surâsul, Un munte de ai înălța in calea mea Tot n-ai putea să ocolești răspunsul La întrebarea ce atârnă, grea. Dacă în templul de tăcere ai ceda Și te-ai întinde

Lasă-mă să zbor! Vreau să mă-nalț și-apoi să mor, Să simt pe buze viața fremătând, Durerea-n sufletu-mi, vibrând... Desprinde-mă de ram! Din fericirea-mi ia un kilogram, Și risipește-l în

Dorm, și dorm cu gândurile grămadă Strânse în jur ca o plapumă Risipite-n mine, ca o zăpadă Născută joi, doar dintr-o lacrimă, Dorm, și dorm cu visele rătăcite Împrăștiate-n camera

Albastru...! Rupt din cer, Adus pe Pământ Și transformat în tăcere... Iar ochii tăi, Două bucăți de albastru Nu sunt pământeni! Sunt două Universuri Născute nu din marele Univers Ci din