Poezie

Frunze șterse

1 min lectură·12 august 2005

Mediu

Lasă-mă să zbor!

Vreau să mă-nalț și-apoi să mor,

Să simt pe buze viața fremătând,

Durerea-n sufletu-mi, vibrând...

Desprinde-mă de ram!

Din fericirea-mi ia un kilogram,

Și risipește-l în zarea cenușie,

Ce-a fost odata, pierdut să fie...

Fa-mă să cad!

În fericirea-ți tristă-s doar un suflet fad,

Nu pot s-alerg, doar gândul mi-e mișcare,

Nu pot să plâng, eu însămi sunt o lacrimă prea mare...

Zâmbește-mi de sus!

Sub talpa ta, voi ști ca viața mi-a apus,

Că zborul meu a fost de fapt cădere,

Iar fericirea mea a fost numai durere...

Strivește-mă cumplit!

Și-am să spun că-s doar un suflet otrăvit,

Că n-au știut să mă iubească vântul, luna,

Că neiubită voi fi întotdeauna...

Îndepărtează-te discret!

În urma crimei tale n-a înflorit nici un regret,

S-a mistuit o șansă, un suflet a murit

Numai din teama de-a nu fi fericit...

002.490

Cojocea Manuela Simona. “Frunze șterse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocea-manuela-simona/poezie/136212/frunze-sterse

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.