Cojocaru Ramona

nu eu am puterea de a scoate si baga texte in atelier, si nici nu sunt un critic literar bazat, sunt doar un cititor.
greseli, in schimb, pot spune despre cele de limba: făcu-se atac cerebral ar trebui sa se scrie \"facuse\" etc. In alt text din acelasi ciclu, spre final parca am vazut un \"v-a\" cand nu era cazul.
Probabil ca o parte din texte se afla in atelier si pentru faptul ca povestea nu e chiar fantastic de bine relatata-eu am avut nevoie de rabdare ca sa o citesc, desi nu era greu de urmarit. Tot la stil, cum am mai spus, ma deranjeaza folosirea patetismelor, desi textul este de asa natura. Pentru ca mi se pare o complacere in banal.
Ca sa scrii mai bine, nu pot decat sa te rog sa continui sa scrii, cat poti, sa incerci sa nu te limitezi niciodata, sa nu te multumesti cu replici ieftine.
Ma deranjeaza ca lumea de pe agonia nu prea comenteaza la textele din atelier si cei de aici nici macar nu reusesc sa isi dea seama de ce sunt textele lor considerate slabe. De aceea, cat pot, ajut, fara rautate. REpet, pote ca textul nu e chiar genul meu, dar incearca sa te dezbraci de clisee.

am citit toata seria de dragoste mama si fiica-dar mi se pare cam aiurea scrisa. Pentru ca e clar ca tu esti mama si fie chiar ai trait ce scrii, fie ai o imaginatie cu inclinatii spre patetism-de unde deduc ca iti cam place sa tragi cu ochiul la telenovele. Nu spun asta cu rautate, dar textele nu mi s-au parut chiar grozave, nici stilul, pentru ca ai incarcat textele cu patetisme de genul: are nevoie de mine, sa fiu alaturi de ea.
Sau poate pur si simplu nu e genul de text pe care sa il citesc eu.

\"- Bună, su sunt Maria\"-pote vrei sa schimbi in \"buna, eu sunt\".
Despre text acum: maria este o femeie singura care la un moment dat isi evalueaza posibilitatile. Nu este vorba despre o deosebita traire spirituala, ci pur si simplu de un calcul probabilistic.
Aparitia prietenei personajului masculin nu ii tulbura starea de spirit pe care am perceput-o ca fiind de apatie, cu cate o sclipire emotiva. Pentru ca era vorba despre un pur calcul matematic, la urma urmei.
Mi s-a parut un text ratat de povestea mea. Ratat nu pentru ca e scris prost-chiar mi-a placut sa il citesc-dar finalul nu e nici exceptional de fericit, nici exceptional de dramatic.
In fine, il vad ca pe un moment de liniste impartit de doi oameni din locuri diferite, care nici nu se cunosc prea bine, un fel de gasire temporara a echilibrului.
Ce as putea reprosa textului este faptul ca am facut eforturi serioase pentru a intelege ce se intampla, unde, cu ce ocazie, cine sunt oamenii asupra carora ar trebui sa ma concentrez. Dar mai bine mi-as reprosa asta mie, pentru ca sunt lucruri care tin strict de stilul de a citi al unui om.

initial in locul textului apărea un mare gol. Ei, dar acum nu mai apare, deci golul nu a fost intentionat. Era dragut ca titlul spunea ca niciodata nu vom afla ce ai in minte, iar pagina pe care am vrut sa o citesc era goala. ca un fel de continuare: pentru ca nu am sa va las sa aflati. Asa suna si un text de-al meu in forma initiala, cum sa fii fericit. Dupa titlu, urma un mare gol. Pai eu iti spuneam sa pui ghilimele la golul care era aici in locul textului.
Dar ce ai pus in locul golului nu seamana deloc cu ce as scrie eu, asa ca uite ca ai reusit sa scapi in cateva ore de influenta mea:)).

La lucru,-n piațǎ, în vacanțǎ -as pune eu
Secretul vi-l spun, nu pe bani-schimba cumva versul asta, pentru ca suna aiurea.
In rest, ideea asta am mai intalnit-o la un moment dat intr-un banc, dar e draguta.

\"pic pic... cine ești tu
sunt eu în sfârșit eu
pic pic... a cui ești tu
sunt a mea poate un pic târziu
dar în sfârșit imi aparțin\"
Mi-au placut versurile astea foarte mult, le vad puse intr-o piesa jazz, cu un pian care curge ca ploaia, pic pic...doamne, ce mi-as dori sa auda toti care au citit-o ce am auzit eu...

stii...cam asa suna si un text de-al meu...cum sa fii fericit...stii ca nu e corect sa copiezi textele altora...macar pune si tu ghilimele, ca altfel te zic lu mama...
P.S: Ma bucur ca am fost sursa de inspiratie

am avut norocul sa invat in cel mai bun liceu din iasi, racovita, si oricine a trecut pe aici poate sa recunoasca faptul ca profesorii lucreaza din pasiune. Dar cu pasiunea mori de foame, asa ca se alatura protestelor.
Am cunoscut profesori de la alte licee- am apelat la unii pentru a face cateva ore de pregatire pt bac si am renuntat dupa cateva sedinte, pt ca aveam senzatia ca nu stapaneau materia. Si nu de putine ori aveam dreptate.
Profesor in romania pare o eticheta foarte urata, pentru ca asa cum spui in eseul tau, nu multi se ridica la un nivel de pregatire acceptabil, de aceea nu mai sunt respectati. La fel si in cazul medicilor.
Ce inteleg eu din eseul tau este ca esti un parinte revoltat si probabil ca nu esti profesor. Protestul profesorilor este justificat, iar micutii-crede-ma, nu sufera chiar asa de mult, pentru ca materia poate fi recuperata si daca nu se face din prima zi de scoala nu stiu ce mare sarbatoare.
Probabil ca sunt o groaza de impicatii politice pe care nu le putem intelege. Dar eu, in toata viata mea de eleva, am invatat un lucru: un an scolar este impartit in doua semestre si nush cate vacante+ perioada de greva sau in trei trimestre si nush cate vacante+perioada de greva. Deja e ceva atat de normal pentru mine....

si as schimba.
imi place ideea de razbunare prin vis-pentru ca asta faci tu, dai cosmaruri celor care v-au desenat inimi asimetrice. dar nu stu daca ai dreptul sa te razbuni, de vreme ce tu ii inviti pe oameni sa rada de tine, expunandu-ti inima in cuier, daca intelegi ce spun. E un risc pe care ti-l asumi, asa ca orice consecinta ar trebui suportata cu resemnare.
In locul tau, as face un dulap special pentru inima mea si a \" ta\" la intrare, ca sa putem sa le agatam acolo inainte ca cineva sa lase pe mine urme care nu pot fi sterse.
frumos.

ma bucur mult pentru tine ca esti fericit si restul. Ca ai fost coleg de banca cu romeo, asta nu spune nimic. Pentru ca despre el tu ziceai ca era f tacut. DAca stai mult pe langa un om nu inseamna ca il cunosti...
Si nu ziceam ca esti frustrat. Ziceam doar ca e treaba ta daca esti sau nu. De ce ai simtit nevoia sa aduci argumente ca nu esti?
Constantin, despre ce vorbesti? ca eu ..nu inteleg...

spiritul si mintea sunt intr-o simbioza perfecta. Pentru ca spiritul educa mintea, iar mintea slefuieste spiritul. Un ascet mi se pare foarte aproape fiinta spirituala. Mintea de multe ori-asta presupunand ca mintea este ratiunea- nu are un rol chiar important in viata lui. Pentru ca tot ce gaseste prin ratiune, porneste de la un lucru pe care l-a acceptat, prin credinta, fara dovezi. Biblia contine adevarul indiscutabil pe care il accepta ascetul, mintea lui prelucrand informatia pentru a argumenta celor necredinciosi etc. Si aici se oberva ca mintea si spiritul sunt de nedespartit.

vrei sa spui ca stii asa de multi oameni care nu au mazgalit niciodata niste versuri?
Tu spui ca poezia proasta si comuna nu e poezie, dar eu spun ca e e. Numai ca este proasta si comuna, dar asta nu am dreptul eu sa judec. Nu imi place, pot sa ignor, nu sa incep o cruciada impotriva lui.
nu pot decat sa imi promit ca nu il mai citesc, sa nu ma molipsesc.
Stefan, ma bucur ca tu consideri ca eseul are substanta, chiar ma cam intrebam daca dana musat are dreptate in privinta exprimarii, dar vad ca, in ciuda unor neintelegeri, mare parte din mesaj a fost inteles.
Ioan Peia, ma bucur sa aflu ca nici prea rau nu scriu, chiar asteptam o replica in sensul asta.
Celor nemultumiti inca de mine, nu pot decat sa le promit ca mai lucrez, poate iese ceva frumos. Vom vedea.
Rodior, chiar este problema ta daca esti frustrat sau nu, dar atitudinea ta fata de romeo, un romeo general, mi se pare mizerabila. Tu ai spus ca nu l-ai cunoscut, dar ti-ai permis sa faci niste comentarii. E foarte usor sa arunci cuvinte in alti oameni. Fie ei si morti.
Eseul sau ce o fi el nu mi se pare grozav, pentru ca nu reuseste sa ramana concentrat. In mare parte sare de la o idee la alta fara a aprofunda niciuna. Asta e un fel de incremenire in proiect, la propriu, pentru ca ideile sunt doar expuse, nefiind tratate decat foarte superficial. Asta am observat in toate eseurile mele si cred ca se intampla din cauza ca nu imi place sa spun mai mult decat e necesar.
Poate e si o lipsa de imaginatie.
Eu mai astept reactii si promit sa raspun.

nici ceilalti de pe agonia nu arata ca niste flori sau ca niste pasari, etc. E poza pianistului Abdoulaye Diabate, membru al trioului de jazz kora, cu care am avut ocazia sa stau de vorba o ora si la un festival de jazz din iasi.
A devenit unul din oamenii mei preferati, alaturi de Romeo cosma si Adina marcu. E complicat.
E adevarat ca sentimentul pur nu mai e la moda, e la moda vulgaritatea, acum trebuie sa fii rece, sa nu ai sentimente, sa stai deoparte si sa razi ca ceilalti sunt prosti. Asta nu duce decat la aparitia frustratilor si a ipocriziei.

Mi-a placut ideea ca oamenii simpli au sufletul mare. Versul meu preferat e \"iubesc cu trei suflete-odată\"...

Ideea principala a eseului-sau ce o fi fost textul- era ca fiecare om care a invatat sa scrie are dreptul sa isi creeze propria literatura. Amatorii de literatura au dreptul sa aleaga daca vor citi ce scrie el sau daca vor citi un alt poet sau daca, la randul lor, isi vor construi propria literatura. Si nu e nimic rau in asta. Daca au imaginatie seaca, e problema lor.
Nimeni nu este obligat sa citeasca. Nu iti place, mergi mai departe, sau ajuta cu niste sugestii. Iti place, atunci incurajeaza. Eu sunt pe agonia de doua luni, cred, si de cateva ori am vazut cum pagini care ar fi trebuit sa fie de poezie au devenit discutii de mahala, in care se foloseau cuvinte mari. Tot eseul este impotriva luptei de orice fel.
Se poate face misto absolut de orice text si absolut de orice om, pentru ca argumente se gasesc. Si la fel de bine se poate face si o critica pozitiva. Am fost de cateva ori rautacioasa in comentariile mele si mi-am dat seama ca nu am dreptul sa ironizez. Dadaisti constipati? Mare branza, sa traiasca. Romeo lipsiti de imaginatie? Pur si simpu o faci pe durul. Nu l-ai cunoscut, nu poti sa il judeci.
Vacarescu a fost o etapa din literatura noastra. penibil, dar a fost un inceput. Si este de admirat.
La fel cum sunt si cei care s-au luptat pentru libertatea de a scrie si aici ma refer la poetii care au supravietuit cenzurii si nu au inceput sa pupe\'n* puterea, asa cum au fost multi altii, cred ca nu e cazul sa amintesc numele lor.
Eu spun doar ca am acum avem dreptul de a scrie si putem alege ce citim.

Uite ca iti dau si numele poetului, nu reusisem sa i-l retin si nici chef de cautat prin carti n-aveam azi noapte, cand am scris. Am avut senzatia ca ai sa te interesezi ca sa vezi daca nu cumva mint. Ei, bine, poetul este Nasos Vayenas, cartea se cheama \"Despre poezie-eseuri si aforisme\", in traducerea lui Valeriu mardare, scoasa in 1999 de editura Corson, din Iasi. Eu am luat cartea cu 5000 de la un anticariat si nu mi se pare cine stie ce comoara culturala.
Este eseu pentru ca este un text pe o tema, este o incercare de a aborda un subiect fara a-l epuiza. Nu este neaparat ca atmosfera sa fie academica, sa am o exprimare mai serioasa etc.
Apoi spune-mi si tu ce ai fi ales intre: poeie, proza, scenariu, eseu, articol,presa si ghicitoare.
Sper ca te-am lamurit.
Din punctul meu de vedere, erectia limbii reprezinta o inaltare a limbajului. Sper ca nimeni nu a vazut aici limba ca organ.( pt completare: aceeasi limba din \"limba romana\").
Nu stiu de ce erectie a mainii. Mi se pare o afirmatie fortata. Poate a mintii.

numai un idiot isi explica glumele si azi ma declar unul dintre ei. Enache, ai citit textul stand in cap. Nu stiu de ce, puteai sta ca oamenii, dar asa ai vrut tu.
Eu am cunoscut toate tipurile de poeti despre care am vorbit in eseu. Nu inseamna ca daca descriu un tip, ma confund cu el, aici nu ai inteles. Observ ca faci un gest frumos si lupti pentru cultura, pentru cei care acum zeci sau sute de ani au scris si ma bucur ca le porti un asemenea respect. Imi dau seama ca nu e nimic personal, dar chiar nu stiu cum sa mai explic eseul. Si nici nu stiu de ce ar trebui sa ma mai obosesc, de vreme ce tu ai formulat o parere la text. Multumesc pentru ca vad ca iti pierzi noaptea cu comentarii la textul meu.
Va dau la toti o bere si va cumpar cartile. Cumpar si nechita. uof, toamnii fierieshtie...

mai, esti culmea. Gasisem o alta explicatie pt scaderea interesului pentru poezie, in afara de cliseul cu nivelul culturii care este in continua scadere sau ca lumea nu mai e preocupata etc. Si narcisisti sunt multi.
Cam asta ar fi.

pai asta era si ideea. Faceam putin misto, dar nu de voi, mai mult cu voi.
Daca ai reactionat asa, inseamna ca am un teribil talent de a scrie exact ce cred. Pentru asta nu imi cer scuze.
Mie mi se pare o ipoteza foarte credibila, daca vrei o si reformulez: daca tu esti olar, cumperi blide de la altul? Si daca majoritatea devenim olari, cumparam oale, in loc sa le facem noi exact asa cum ne plac? sper ca intelegi comparatia.

ideea era ca in jurul unui cuplu se formeaza o lume-se naste un spatiu, care nu este decat suma locurilor pe care le-a traversat cuplul. Practic un altfel de pamant. Moliile sunt cunostintele comune, oamenii cu care interactioneaza cuplul, direct sau indirect. De aici vin moliile.