Cojocaru Ramona

aluneca pe o pârtie de gheață cu o cubă de gheață cu ochii de foc. erau în raiul cuburilor de gheață un cub și o cubă de gheață cu inimi de foc. un suflet de gheață a rupt cuba de

îmi țipi în urechi durerile lumii te lași să cazi și mă obligi să te ridic. îmi sângerezi în haine. așa-ți cunosc mai bine viața de martir. mă duci să văd cum lumea lumea fără tine e

Uneori îmi place să cred că cineva de pe pământ îmi simte lipsa. Azi cred că e cineva din Alaska. Amândoi, complicați de treburile zilnice, ne refugiem noaptea în brațele imaginare ale

înainte îmi mulțumeai într-un cuvânt, mă iubeai în două, mă iertai în trei. eu făceam exact la fel pentru că respirațiile noastre contau inima trebuia să ne bată normal.

Þi se sfiesc mușchii pe oase cu ochii verzi de piele-ntoarsă tu nu te rătăcești prin case tu nu te răcești prin casă. te-nchini în glumă doar la mine cu buze roz de piele-ntoarsă tu nu te

Tu, ți-am spus pe la prânz În altă parte trupul tău Odihnă să-și împartă. Că dacă nu, ți-am spus și-atunci, Își va găsi mormântul ud În mizeria de apă. N-ai ascultat și uite-n duș Stăm

clepsidric mă stropește timpul și mi-am uitat de mult privirea pe-un ciob de cimitir de muște mai vesel decât amintirea. din când în când mai cad extatic într-un ocean de mama lui gâdil

mă scufund în amintirea unor ierburi care ne iubeau pe amândoi. în cele vremuri. Ca înainte de furtună. În copacii în care te pierdeai În drumul tău pe care când voiai să

În mijlocul primei zile transpuse din plinăvară văd lucrurile mult mai clar: oamenii cu care mă văd zilnic iubirile pe care le mai adun uneori visele pe care mi se pare că le am toate