Cojocaru Ramona

A nascut un baiat si o fata, ca sa fie mai clar. Pe minodora si pe gheorghita. Si cand citesti baltagul din nou, sa fii atenta la reprosurile pe care i le face vitoria minodorei, legat din nou, de ce e sfant, curat si frumos. Sunt curioasa daca sunt singura careia i s-a parut ca se aseamana tonul.

Hm...deci...vrei sa pornesti o apocalipsa...poate ca asta are sa iti strice ziua putin, dar m-am uitat pe lista cu chestii care tre sa se intample ca sa declanseze apocalipsa si am vazut doua chestii:
1. Nu o poti porni tu, in calitate de simplu om. Poate daca esti ceva ce eu nu stiu, dar mi s-a confirmat ca nu esti, din surse sigure.
2. Mai avem de asteptat multisor pana sa vina singura.
Legat de text, observ ca este o traditie ca in clasa a zecea lumea sa fie foarte impresionata de simbolism si de cultura cradle of filth&alti frati de-ai lor. Ideea e ca nu ai ce face in privinta lumii asteia,asa ca pot privi poezia ca un razboi in lumea ta spirituala, rezultatul influentei realitatii asupra ta. Raiul si iadul devin astfel corespondentele unor stari pur interioare si numai asa pot privi textele tale fara sa ma gandesc ca esti un/o fantastic/a teribilist/a .
Ai niste probleme de scriere nu chiar placute: cei bine trebuia sa fie ce-i bine, pentru ca vine de la ce este etc.
Un paradis de ingeri ma intreb la ce e bun
Sa arda creatorul,sa arda acel nebun
Eu as fi vazut versurile astea asa:
Un paradis de ingeri ma-ntreb la ce e bun
Sa arda creatorul, sa ard-acel nebun
ca sa pastrezi o masura cat de cat.Desi strofa in sine nu are pic de coerenta. Poate ca paradisul de ingeri este privit ca o idee proasta a acelui nebun creator,
Un răsărit de sânge să fie dimineață
O lume de cadavre să nu mai fie viață
sau
Un răsărit de sânge să fie dimineața
O lume de cadavre să nu mai fie viața
Oricum, mai trec pe aici sa vad cum mai arata poezia recorectată si revazuta.
O ultima sugestie:
Mai bine in iad cu diavoli sa fie Mai bine-n iad cu diavoli

eu iti dadeam un citat din sadoveanu, Baltagul, care mi s-a parut potrivit tonului din textul tau. Nu stiu daca iti amintesti ca la un moment dat vitoria isi cearta fiica pentru ca nu pastreaza traditiile pe care inainasele ei le-au consacrat, si cam un fel de vitoria mi-ai parut si tu, din acest punct de vedere.

Am vazut acum ca ai scris la inceput\"cum vad eu ignoranta la romani\". Scuze pentru neatentie.

Am in fata un alt exemplu de eseu care se vrea a atrage atentia Romaniei, un fel de \"Romania, trezeste-te!\" in proza, care mi-a displacut.
In primul rand, vorbind despre organizare, te repeti de mai multe ori si la un moment dat am senzatia ca sunt putine cuvinte pe care chiar reusesti sa le asociezi cu starea ta. Mi s-a parut ceva de genul romanii sunt ignoranti si ignoranti.
Vorbind despre continut, am sa iti reprosez atitudinea. Pentru ca nu toti se uita la stirile de la ora cinci, nu toti sunt fani ai manelelor etc. Pentru ca nu ai dreptul la o generalizare. Pentru ca o majoritate are trasaturile astea, nu inseamna ca ai dreptul sa le extinzi asupra tuturor.
Apoi, vorbesti despre ignoranta. Este adevarat ca de cele mai multe ori, romanului ii place sa fie cel bun la toate, astfel ramanand un ignorant in aceleasi toate, pentru ca nu are timp sa le cunoasca altfel decat superficial. Sau, tot aici, te poti gandi la cultura generala pe care nu multi o mai au.
Indiferenta nu este acelasi lucru cu ignoranta. Indiferenta poate fi observata cand un om fura geanta unei fete si nimeni nu face nimic. Din nou, nu ai voie sa generalizezi.Cunosc cazuri cand unul dintre martori l-a fugarit pe hot cam un kilometru si, dar din nefericire nul-a mai prins. Eu am facut asta, ca sa nu crezi ca vorbesc de pe pereti.Alt exemplu de indiferenta, ce spuneai tu despre cei care il suporta pe tipul transpirat. Pai, serios, ce sa faca? daca l-ar da jos, asta ar provoca un scandal si mai mare. Poate ca omul nu are bani de sapun sau poate este vorba despre o problema medicala. Din nou, nu ai voie sa judeci. Indiferenta este oricum problema lumii de azi, nu numai a romanilor, pentru ca
Alta chestie: nu cred ca este cazul sa ti-i amintesc pe romanii profunzi, dar totusi...Eminescu, lui chiar nu poti sa ii negi meritele, Stanescu, Cioran, Eugen Ionescu,Liiceanu, Patapievici, Sorin Lavric si multe alte exemple.
\"utatiei genetice prin care ignoranta a devenit o gena de baza a genomului spiritual roman.\". Pai daca ai dreptate, atunci cum de totusi au aparut romani pur-sange care au fost mai mult? Si nu imi place formularea, in primul rand pentru ca o mutatie genetica se manifesta la nivel fenotipic, de trasatura fizica, aici includ si compozitia anumitor substante vitale ale corpului, in nici un caz la o trasatura de caracter, deci chiar si tu dai dovada de ignoranta in domeniul asta.
General vorbind, eseul tau mi se pare nejustificat de brutal, si nu imi place ca ai avut vanitatea de a te considera cel care are dreptul sa judece. PEntru ca si tu esti roaman, deci toate ti se aplica, dupa generalizarea ta.
Si atunci ce spui tu nu are nicio valoare pentru ca esti ignorant si, la randul tau indiferent. Nu imi amintesc sa fi spus macar o data ca aceasta este viziunea ta, asa ca am avut senzatia ca imi prezinti niste adevaruri universal valabile. Mai citeste, mai invata, mai cunoaste.

parfum de fericire...serios, de ce simte nevoia LUMEA sa ia fraze din melodii? Cred ca stim cu totii piesa deliei cu parfumul de fericire.
Nu-ti spun cum sa scrii, dar, pentru dumnezeu, foloseste ideile tale.

desii ti-am spus ca inca te doresc
ve-ti
ca-mi este dor de clipele de-amor
Acestea sunt fragmentele care mi-au atras atentia.
In primul rand, desi nu se scrie cu doi de i.Repet, nu se scrie cu doi de i.
Ve-ti este verb la persoana a doua, plural, deci nu vad de ce ai pune cratima intre radical si terminatie. Asa ceva nu se face. Nici nu imi trece prin cap vreun exemplu in care sa poti sa scrii ve-ti. Daca stii tu, astept.
Cat despre mesajul poeziei, imi place ca vorbesti despre dorinta in primul rand, nu despre iubirea pe care incerci sa o simulezi in final cu acel \"te iubesc\", pentru ca nu te gandesti decat ca inca o mai doresti-expresie clara a strict poftei trupesti, iar cand incerci sa spui ceva despre ce a fost, iti amintesti \"clipele de amor\".
Mi se pare normal ca s-a casatorit cu celalalt.

am cam citit tot ce ai scris si inca nu reusesc sa imi dau seama ce incerci sa faci, spre ce ai sa evoluezi.
Poezia mi se pare draguta, si cred ca deceptiile sunt cea mai buna sursa de inspiratie. Nu imi place ca in incercarea de a versifica, ai folosit apostroful in locuri inimaginabile.
Nu vrei și asta trebui\' să respect
ar merita o reformulare, din care sa scoti cuvantul respect. Mi se pare ca nu prea merge cu atmosfera incarcata pe care ai incercat sa o conturezi, ca si cuvantul deshuma.
Nu am dreptul sa iti dau rami negri, pentru ca poezioara are niste idei draguta, cum e cea cu continui inocenta sa faci rele, desi suna puin copilaresc.

E tipica stare de iluzie
De a avea o stare de confuzie

Sa o iai pe fereastra ..sau pe drum…?
presupune de a fi
Ai mii de linguri dar nu ai cutit ca să te tai!
ofelite!
Acestea sunt cateva dintre fragmentele care m-au deranjat. In primele doua versuri de mai sus este o repetitie urata a cuvantului stare.
In al doilea exemplu, iti reprosez forma verbului \"a lua\". Sa o iei, din cate stiu eu, dar poate ca e numai o greseala de scriere.
Nu am auzit niciodata de formularea se presupune de a fi. Am auzit-o sub forma se presupune a fi.
In al treilea fragment, spune-mi daca nu cumva ai cam asculat alanis morissette, \"ironic\", in ultima vreme, pentru ca are la un moment dat aceeasi idee( \"It\'s like ten thousand spoons when all you need is a knife\").
Si, cat despre cuvantul \"ofelite\", desi tasta i mi se pare criminal de indepartata de e, cred ca e greseala de scriere din nou.
Am observat ca intentia a fost sa scrii o poezie puternica, pentru ca tonul este foarte dur. Numai ca, cel putin din punctul meu de vedere, ca sa imi placa ar trebui lucrat mai mult la rime si la masura fiecarui vers, eliminarea greselilor si cosmetizarea ideilor care nu iti apartin.
Mai incearca si bafta.

Am avut si eu fericirea sa ma intalnesc cu filmele lui Luis Bunuel si dintre \"Un chien andalou\", \"Belle de Jour\" si \"Los olvidados\" inca nu stiu pe care as prefera sa il revad. Probabil ca \"belle de jour\", care propune, din punctul meu de vedere, o alta viziune asupra iubirii conjugale, dincolo de orgoliile legate de fidelitate. Eu sunt o fana a muzicii de film, numai ca in acesta, din cate imi amintesc, nu exista un peisaj muzical care sa il completeze pe cel cinematografic. Acest detaliu mi-a dat senzatia ca ma aflu in mintea protagonistei, trecand de la teama la fascinare si apoi la inmarmurire, in finalul fimului.Cel putin asa l-am perceput eu.
Ma bucur ca cineva s-a gandit sa scrie despre acest Bunuel, pentru ca eu il consider ca facand parte din categoria oamenilor care merita cunoscuti.

Daca ar fi sa dau o interpretare poeziei, aș spune că ploaia este privita ca fenomen purificator, ziua de dat la târnăcoape fiind imaginea oboselii. Numai ploaia mai alunga aceasta stare, numai temporar, insa, pentru ca oboseala revine. Ce nu mi-a placut la poeyia asta este incercarea nereusita de versificare din final.In plus, mai ai si ceva greseli de gramatica: a-si vine de la a își da seama, de exemplu. Ce voiai tu sa scrii arata asa: aș fi, e un conditional, nu are ce cauta i-ul sau cratima.

Sincer, daca ar fi lasați sa existe pur si simplu, ar fi mai bine. Oricum, ea nu este prima tânără bine orientata, cum spunea mama ei, si nici el primul barbat in varsta care își ia nepoata...adica nevasta.mos,l-as numi, numai prin comparatie cu ea , poate.Catrenele mi se par simpatice, dar chiar cred ca deja bancurile cu irinel si monica sunt rasuflate.

Mai curand doina. Sincer, mi-a placut ca ai reusit in mare parte sa o scrii ca si cum nu ar fi fost a ta, mai curand ca si cum ar fi fost o poezie din popor pe care ai cules-o si ai scris-o.Totusi se observa interventia ta,in
Cînd îl calci, eu să mă dor, unde mi-a placut jocul de sensuri. Din pacate, ultimul vers este prea brutal. Din fericire, poti oricand sa il schimbi. Stiu ca el surprinde ideea poeziei, dar parca e prea urat.Cum crezi.

Abia am vazut poezia ta si mi-am amintit de observatia unui psiholog, apropo de problema cadoului.Un om obisnuit cu daruri, la un moment dat, nu le mai priveste ca privilegii, ci ca lucruri care i se cuvin. Cred ca asta este cea mai buna explicatie pentru reactiile in genul celei descrise de tine. Poezia m-a facut sa rad cu lacrimi vreo jumatate de ora, pentru ca este absolut inedita si deloc sforaitoare.

M-am recunoscut în text, încă din subtitlu.Părinții mi-au interzis căsătoria cu bunul meu prieten, când aveam 5 ani, pe motiv că-vezi, doamne- suntem prea mici.Așa că la 6 ani am vrut să mă călugăresc.Nu am reusit sa fug, dar mi-am imaginat multa vreme scene asemanatoare cu cea descrisa de tine.Până la urmă, am hotărât impreuna cu marea mea iubire sa amanam totul,pana mai crestem si ne terminam scoala, respectiv, pana la sfarsitul clasei a patra.
Mi-a placut poezioara pentru tonul naiv pe care l-ai folosit.

Nu, serios...sper din tot sufletul ca tot ce am citit este rezutatul unei incercari de a vedea cum citesc cei de pe agonia.Sper, repet, ca te-ai jucat, numai. Desi ma indoiesc.Dar, la urma urmei, poate ca asa ai simtit tu.Ceea ce e trist.Mai diversifica-ti lecturile si treci peste faza cu Eminescu, pentru ca esti dator, ca poet, sa iti gasesti o identitate.

Nu ai fost prea dur, ti-ai spus parerea.Si eu am retineri cand vine vorba de incadrarea textelor de tipul acesta in poezie, pentru ca, asa cum ai observat, nu e poezie.Nici nu pot dezvolta un eseu din ce am scris, pentru ca totul s-ar dilua si mesajul ar risca sa devina incoerent.Si, daca e vorba despre ce ma deranjeaza cand vine vorba despre poezia de ACUM, spun doar ca o poezie poate transmmite un mesaj si fara sa fie folosite cuvinte pompoase, pentru ca acestea nu inseamna neaparat o anume stare sau niste cunostinte lingvistice deosebite, ci numai faptul ca anumiti oameni au dat ceva bani pe ceva dictionare.Culmea, am observat ca acest tip de poezie este apreciat.Ma tem ca si din snobism.

Mi se pare un text infricosator de echilibrat.Eu vad marginea infinitului ca un loc in care iti gasesti linistea, desi apar imagini ale unui pat de fulgere, acoperit de furtuna.Acest pat imi sugereaza visul intens.Faptul ca dormi pe fulgere imi mai sugereaza si puterea pe care ai capatat-o ca locuitor la marginea infinitului.E ca si cum ai detine cunoasterea absoluta, dar ea nu te-ar mai interesa.Tu visezi lumina.
Cand spui ca ne astepti la marginea infinitului, ma faci sa ma gandesc la o moarte in alb, pozitiva si semn al unei paci interioare desavarsite, aparate de cei din afara de unul din sufletele prinse in suruburi la intrare.

Nu mi-a lasat un gust amar dupa ce am citit-o, dar nici nu m-a facut sa spun: ca bine zice, baiatul asta....poate recunoasteti replica.Am luat-o ca pe o incercare de a argumenta inutilitatea acetui dumnezeu in vietile noastre si nevoia aparitiei unei noi divinitati(concepeti urmatorul erou) si a unei filosofii de viata, mai elaborate decat cea cu iubirea aproapelui.

\"Să guste infinitul ce curge scandalos din cer\".Frumos spus.Poezia mi-a atras atentia pentru ca, asa cum remarca si Liviu Nanu, poarta un titlu pe care l-a mai folosit un tip, Nichita Stanescu.Nu ca ar fi o problema, eu chiar cred ca este un lucru bun ca o poezie sa inspire o alta, dar in momentul in care te inspiri dintr-un autor consacrat, ar fi cazul ca si poezia ta sa se ridice la nivelul lui.Am intalnit niste imagini frumoase, ca cea citata mai sus,dar texul in sine mi se pare putin cam greoi.