Poezie
Falsa Aparență
1 min lectură·
Mediu
Iar deschid ușa închisă
Ce ascunde false comori,
Mă-ndrept spre lumea prinsă
În peretele plin de orori.
Privesc, dar ochiul se schimbă
În verdele nostru etern,
Chiar dacă un roșu primează,
Nu vreau să m-afund în infern.
Pășesc, călcând doar pe dreptul,
Căci stângul s-afundă încet,
Cu palma m-apropii de sceptrul
Ce poate ascunde-un defect .
Destinu-i corupt ca și vântul,
Ce bate-n rafale în jur,
Mă rog să existe sfântul,
Privit doar ca cel bătrân sur.
Împins în spate de jidanii
Și de câinii nemiloși,
Secundele-mi par ca anii,
Iar gândacii mici coloși.
Sunt pierdut , totul se-mbină,
Și se-ntinde nesfârșit,
Sunt doar picuri de lumină
Ce din tine au ieșit.
Dar e chin, și agonie,
Și speranța se destramă,
Nici sufletu` nu-mi mai știe,
Așa că l-am pus în ramă !
Iar camera misterioasă
Se afundă în deșert...
Sunt plecat , cheia-i întoarsă,
Foaia goală mi-e portret.
011.949
0
Ce ascunde false comori - versul ăsta are nevoie să respire , e prea încărcat
și strofa 2 o văd așa
ochiul se schimbă
În verdele nostru etern,
un roșu primează,
Nu mă afund în infern.
Împins în spate de jidanii : Împins de jidanii *
ai prins ideea,e vorba de acustică
Semn : Sunt pierdut , totul se-mbină,
Și se-ntinde nesfârșit,
Sunt doar picuri de lumină
Ce din tine au ieșit.