Poezie

Chapter 4

1 min lectură·15 martie 2016

Mediu

Erau niște copii cu un bici,

căci puși de-alungul, el îi depășea,

și încercau să maltrateze aerul,

încercau să-i dea o formă, precum Enescu la vioară...

și el urla, aruncând cu spini în timpanele moșilor.

Era forma lor de comunicare,

eu, încă nu o găsisem pe a mea.

Încet încet, umbra îmi era prea mică,

și am ales să sar din ea.

M-am refugiat în meleficul foilor de hârtie,

ce m-au impresionat cu a lor tristețe goală.

Pui de idei am aruncat pe ele,

și le-am lăsat să crească,

văzându-le cum se jucau în lumea sunetelor mute..

Dar au fugit,și s-au ascuns sub pernă,

mi-au dărâmat serile cu ale lor șoapte moi,

au rupt părți din mine să se cuibărească

până când,

la final,

m-am scurs pe-o foaie de hârtie

ce-avea deja scris de alții un titlu,

"Lumea".

001.427

Codreanu Bogdan. “Chapter 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/codreanu-bogdan/poezie/14089569/chapter-4

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.