În limfă,
în creier aleargă
nestarea și veșnica fugă...
Și setea de liniște
îmi zbate în gambe,
frământă și patul
asupra-mi triumfă...
Îmi fuge și ora
și pasul îmi fuge
rămâne stăpână
o
Sunt floare de baltă ce bea
și-nflorește sub sălcii.
Dau zilei culoare,
dau galben și roz în petale.
Miresme de vară.
Sunt floare de baltă...
Plutesc pe alinturi,
Ma mângâi pe piele, pe
Mi-aș pune brațul în jurul tău
Și cuprinzându-te,
Ca funii, ca lanțul de fântână,
Încolăcit, otravă, fum ce îmbie
Și-adoarme,
Ca timpul ce-ar vrea să rămâie
Bețiv pe pielea ta fină.
Tu stai
Și de ce ai plânge acum?
Când sorbi, când guști, când bei setos
Și-nghiți a mea tărie
Nu te împiedica plângând
Ci, ridicându-te de jos,
Petrece-n bucurie.
Aruncă-acum cu pietre-n
pe pistă am adormit,
alergând sacadat
și visez
la realitatea
de unde am pornit.
sunt dopat cu aerul tău,
alerg acum mai repede
și te trag și pe tine,
atingându-te,
pe umeri îțî stau.
sunt
știu, aud și văd
pornesc...
cu tonalități ridicate în cap
mi te amintesc
săturat de prostitutie afectivă,
vreau acasă, acum
sau vreau să fii diferită,
să continuăm maratonul,
zburand printre
“Săturatu-s-a pământul de noi și ceilalți ne mustră. Au doară ne vei mai scăpa în următorul veac?”
Bătrânul abia mai respira. Era frig în cameră și cu toate că purta vesta veche de lână și era
Batranul abia mai respira. Era frig in camera, focul aproape se stinsese, raspandea doar cateva luminite in coltul dinspre usa. Acatistul era tinut strans in mana ca ultima speranta a omului muribund
Sunt simplu om, pierdut, în rătăcire
Iubești un anonim, să știi, un oarecare;
Urmez supus, ca toți, a vremii-nșiruire
Dar zilele de azi se-aprind parcă mai tare
Și serile se sting, gândindu-mă
Bufetul “Steluța” era departe, după biserică, lângă plopii mari din strada Mitrea Cocor. Domnul Perian pașea ușor grăbit, alegându-și cu grijă pavelele mai stabile de pe trotuar. Pornind dinspre
Alunecând pe-un fir de păr de fată,
O lacrimă de jale curge sec.
Tiranu-mi suflet se-aruncă să o prindă,
Ca lumea să nu piară în înec.
Nu plânge iarăși, pierdută-n triste gînduri,
Că soarta-ți
În jur numai întuneric și din când în când se auzea un lătrat și apoi mai multe, un muget de vacă... În rest era liniște, căci noaptea rar treceau oameni pe acolo….și trenurile erau destul de puține.
M-am încuiat într-o cămară
Departe jos, și îmi e frig
Te văd de-aici și-mi pare că ești mare
Și iarăși tremur, și iarăși strig...
Legată ești, blocată-n soare;
Un văl și-o piatră te
Intr-o camera luminata prost
Se aduna oameni la un mort
Strigate sfasaietoare de durere
Si cantece
Trei tineri desprinsi de realitate
Cu vocea lor fricoasa
Stand drepti ca stalpii, cu
Nu stiu cum sa descriu un sentiment...
Cum sa descriu cand tremuri si e cald
Si cauti disperat o amintire din alt veac,
Voind s-o-nlocuiesti cu clipa de acum;
Sau cand esti sigur ca esti
Dar daca nu ar fi februarie,
L-ai dori inapoi?
Sau poate-asa vei face cu fiecare luna,
Sa scapi usor de tine si de noi...
Si sa saluti un martie devreme
Cu flori de gheata-n mana...
Ce-ai
Pe-un colt de foaie ma mai tin,
Doar asta ma sustine,
O foaie alba si subtire
Verificata-n negrul colt
De mintile putine.
Incerc sa caut adevarul
Sau aproximativul...
Ca astfel omul sa nu
Cad dulce, blande zgomote de ploi,
Se duc caldurile ca la inmormantare;
In urma, un convoi paseste cu-ntristare
O, nimfa calda! Intoarce-te la noi!
Lumini si zgomote din ceruri se
In ochii tai vad marea
Pfui...nu-i bine...
Ochii tai sunt cerul,
Sau viata rapita de la mine.
Aham, acum mai merge.
Ochii tai...?
Ochii tai sunt instrumente de tortura,
Imi scot sufletul strop
Ma-nvart si ma-nconjor acum
Cu vesnica-mi mirare
Cum pot trai fara sa stiu
Ca toate-s aruncate-n drum,
Ca totul e-o-ntrebare?
Mi-a fost chiar frica sa mai scriu,
Pana acum.
Chiar daca pofta
Plang. Plang fata de voi
Si nu dau nimanui raspuns.
Inima e sufocata de ploi
Si de tine sufletu-i strapuns.
Nu cred ca o fata aplecata
Va atrage atentia oricui
Si nici nu voi spera
In umbra lucrurilor spuse pana acum
Se raceste totul. Nu mai vreau nimic
Caci imi miroase prea mult a fum,
A fumuri, din gunoi ars incet,
Din ceea ce a fost o farsa, sa zic.
Eu in toate astea am
Incerci sa tipi la mine
Sa te aud pentru a mia oara, fara sens.
O picatura de foc in inima-mi goala,
Sa ard strans in bratele tale
Fara sa ies...
Ne apropiem si ne despartim incet,
Ma alearga