În jur numai întuneric și din când în când se auzea un lătrat și apoi mai multe, un muget de vacă... În rest era liniște, căci noaptea rar treceau oameni pe acolo….și trenurile erau destul de puține.
Nu stiu cum sa descriu un sentiment...
Cum sa descriu cand tremuri si e cald
Si cauti disperat o amintire din alt veac,
Voind s-o-nlocuiesti cu clipa de acum;
Sau cand esti sigur ca esti
Zambeste!
In jurul tau sunt numai fluturi,
Bucati de vis iti daruiesc.
Ma indragostesc de cuvinte pentru tine
Cand toate vor sa dispara
Si fug departe de mine.
In mana imi tin inspiratia
O
Doar eu sunt brunet,
Cu parul inghetat,dar moale.
Ochii obisnuiau sa fie verzi,
Dar s-au plictisit.
Acum tremura si incearca sa te rapeasca din zare,
Sunt infrigurati.Caci asa ii vezi tu!
Am
Nu incepe iar...
Nu vezi ca ma chinui?
Ma obligi sa beau din balti otravite,
Cu sange...
Sa ma tarasc in zadar,
Stiind ca totul este o vesnicie efemera,
Ce plange...
Nu cred in tine!
Nu
In ce hal sa uita un adormit la ceruri?
Cum poate deschide ochii, cand
Saci cu pietre ii cad in cap pe rand.
In ca fel sa ma uit eu la tine?
Acum cu totii se rastoarna ca ziduri
Legate de ea,
In umbra lucrurilor spuse pana acum
Se raceste totul. Nu mai vreau nimic
Caci imi miroase prea mult a fum,
A fumuri, din gunoi ars incet,
Din ceea ce a fost o farsa, sa zic.
Eu in toate astea am
In ochii tai vad marea
Pfui...nu-i bine...
Ochii tai sunt cerul,
Sau viata rapita de la mine.
Aham, acum mai merge.
Ochii tai...?
Ochii tai sunt instrumente de tortura,
Imi scot sufletul strop
E ceva sferic,
Cu valuri multe.
Te imping si te trag,
Te trezesti mort
In peisaj feeric.
Te fulgera priviri de peste tot,
Iti suna orice voce prin corp
Numai a ei,a lui nu...
Animale sunt
Ma gandesc ca ea e pentru mine,
Un gol in suflet;ca visul care vine
Si te-amageste cu pagini far\'de randuri,
Si-ncerci s-o prinzi cand vezi ca n-are samburi
De adevar!Sa spui ca e aici.c-o
Draga mea,
Stau in mijlocul camerei si incerc sa iti scriu daua cuvinte, incerc sa le leg, si mi-e greu pentru ca nu pot vorbi despre ce simt eu fara teama ca tu ma vei ignora, sau, mai rau, ma vei
Intr-o zi de martie i-am spus ca o iubesc!
Ploua de mult, de cand ma gandeam la ea;
Poate a si nins, dar acum e mult mai cald.
Ma aruncam in noroi cand ploaia nu statea
Ca sa ma inec, sa mor, sa
Incerci sa tipi la mine
Sa te aud pentru a mia oara, fara sens.
O picatura de foc in inima-mi goala,
Sa ard strans in bratele tale
Fara sa ies...
Ne apropiem si ne despartim incet,
Ma alearga
Dar daca nu ar fi februarie,
L-ai dori inapoi?
Sau poate-asa vei face cu fiecare luna,
Sa scapi usor de tine si de noi...
Si sa saluti un martie devreme
Cu flori de gheata-n mana...
Ce-ai
Intinde-ti iarasi mana ta uda
Sa-mi poti simti durerea.
Eu iti vad lacrimile,
Imi cad in palma
Si imi stropesc sufletul cu bucurie.
Incep sa curga usor
Se aduna...
Se varsa in palmele
Imi zboara ciori prin par,
Dar sunt cu gandul in alta parte;
La voi,cei care va prefaceti
Si care ma faceti sa ma supar,
Sa am pofta de lamaie.
De ce?E simplu:nu va lasati mai jos.
Si toti va
Plang. Plang fata de voi
Si nu dau nimanui raspuns.
Inima e sufocata de ploi
Si de tine sufletu-i strapuns.
Nu cred ca o fata aplecata
Va atrage atentia oricui
Si nici nu voi spera
Ma-nvart si ma-nconjor acum
Cu vesnica-mi mirare
Cum pot trai fara sa stiu
Ca toate-s aruncate-n drum,
Ca totul e-o-ntrebare?
Mi-a fost chiar frica sa mai scriu,
Pana acum.
Chiar daca pofta
Pe langa foile vechi sau chiar pe ele
Un stilou ruginit incearca sa gandeasca
Se invarte ametit,schiteaza stele
Argintii fara vreo forma fireasca
Privite de calatori plictisiti aplecati
Peste
Sunt linii oblice si orizontale
Pline cu ceata,
Si joaca, se joaca.
Ma inteapa in ochi, ma ating in inima;
Ma gadila in talpi, ma fac sa plang;
Le respir cu placere, iar umbra mea se ineaca.
Te
Și de ce ai plânge acum?
Când sorbi, când guști, când bei setos
Și-nghiți a mea tărie
Nu te împiedica plângând
Ci, ridicându-te de jos,
Petrece-n bucurie.
Aruncă-acum cu pietre-n
Bufetul “Steluța” era departe, după biserică, lângă plopii mari din strada Mitrea Cocor. Domnul Perian pașea ușor grăbit, alegându-și cu grijă pavelele mai stabile de pe trotuar. Pornind dinspre
Cad dulce, blande zgomote de ploi,
Se duc caldurile ca la inmormantare;
In urma, un convoi paseste cu-ntristare
O, nimfa calda! Intoarce-te la noi!
Lumini si zgomote din ceruri se
Alunecând pe-un fir de păr de fată,
O lacrimă de jale curge sec.
Tiranu-mi suflet se-aruncă să o prindă,
Ca lumea să nu piară în înec.
Nu plânge iarăși, pierdută-n triste gînduri,
Că soarta-ți
CM