Poezie
Descătușarea
13 august 2000
1 min lectură·
Mediu
După o lungă perioadă de tăcere
cuvintele mele au început să vorbească
șoșotesc timide pe la colțuri de gând
despre instalația și buna funcționare
a dorințelor și iluziilor mele.
își povestesc cum au țipat și s-au zbătut
precum albinele vara-n geam
în camerele obscure
întortocheat săpate în trup
de nu știu ce brațe reci
a căror apăsare slută
doar în singurătate le mai simțeam...
apoi își povestesc și se vaită
de cât de sătule de sensuri sunt
în nopțile bizare și lungi
petrecute în neștire
colindând străzi infinite
și cum se odihneau din când în când
cu fața spre ploaie
pe caldarâm, pe pervaz
și pe frunțile călătorilor întâlniți
acum se gândesc să bântuie iar prin lume
îmbarcate în te miri ce corăbii
pentru ca la întoarcerea lor din călătorie
să acosteze pe buzele mele
povestindu-și aventurile lor exotice
ca unei străine care n-a fost de față.
001.633
0